“Frames of Mind”

In anul 1983, Howard Gardner a realizat un manifest impotriva IQ-ului care s-a concretizat in cartea “Frames of Mind”.

Cartea a fost un succes si a avut un impact rasunator deoarece ideea centrala pe care o promoveaza este ca nu exista un singur tip monolitic de inteligenta care sa stea la baza reusitei in viata, ci un spectru foarte larg cu minim sapte posibilitati. Lista include si cele doua tipuri de inteligenta standard, respectiv invatarea – inteligenta verbala si logica matematica, dar includea de asemenea si capacitatea spatiala  (esentiala, de exemplu, in in cazul unui artis plastic sau al unui arhitect), geniul chinestezic (regasit in flexibilitatea lui Magic Johnson) sau talentul muzical (cazul lui Mozart). Completand aceasta lista, apar cele doua fatete a ceea ce Gardner numeste “inteligentele personale“: capacitatile interpersonale (cum a r fi cele ale unui mare terapeut Carl Rogers sau ale unui lider mondial precum Martin Luther King) si capacitatile intrapsihice (care pot aparea pe de o parte in intuitiile lui Freud sau, mai putin evident, in multumirea interioara ce se poate obtine atunci cand cineva reuseste sa fie in acord cu adevaratele lui sentimente).

Cuvantul de baza in privinta inteligentelor este multiplu pentru ca modelul lui Gardner merge mult mai departe decat conceptul standard de IQ, ca factor singular si invariabil. El recunoaste ca testele care ne-au terorizat in timpul scolii – de la cele de capacitate care ne-au impartit  intre cei care au fost indreptati catre scoli tehnice sau facultate si pana la cele preuniversitare care au stabilit ce cariera vom urma -se bazeaza pe o notiune limitata a inteligentei, care este desprinsa de adevaratele capacitati si abilitati ce conteaza in viata peste si dincolo de IQ.

Citeste si:  "Noi si puii animalelor"

Gardner recunoaste ca cifra sapte este una arbitrara in privinta tipurilor de inteligenta. La un moment dat, Gardner si echipa sa de cercetatori au extins cele sapte posibilitati la douazeci de tipuri de inteligenta. Inteligenta interpersonala, de exemplu, a fost impartita in patru capacitati disticte: spiritul de conducere, capacitatea de a cultiva relatiile si de a pastra prieteniile, aceea de a rezolva conflictele si de a face analiza sociale. Acest punct de vedere care prezinta multiplele fatete ale inteligentei ofera o imagine mai ampla asupra capacitatii copilului si asupra potentialului sau decat IQ-ul standard.

Studiul  lui Gardner referitor la multiplicitatea inteligentei s-a desfasurat pe termen lung. La zece ani dupa publicarea teoriei sale, Gardner a oferit urmatoarea rezumare pentru inteligentele personale:

“Inteligenta interpersonala este capacitatea de a a-i intelege pe ceilalti: ce anume ii motiveaza, cum lucreaza, cum se poate coopera cu ei. Agentii de vanzari, politicienii, profesorii, medicii, liderii religiosi si alti lideri cu influenta clara, cel mai adesea sunt indivizi cu un grad ridicat de inteligenta interpersonala. Pentru ca aceasta este o capacitate corelata, indreptata spre interior. Este acea capacitate de a forma un model plin de acuratete si de veridicitate a sinelui si de a fi in stare sa folosesti acest model pentru a actiona eficient in viata”.

Intr-o alta interpretare, Gardner observa ca miezul inteligentei interpersonale presupune “capacitatile de a discerne si de a raspunde in modul cel mai nimerit la starile, temperamentele, motivatiile si dorintele altora.” La inteligenta interpersonala, cheia cunoasterii de sine, el mai include “accesul la propriile sentimente, capacitatea de a discerne intre ele si de a le stapani in calauzirea comportamentului“.

Citeste si:  "Judy Moody are toane"

Exista o dimensiune a inteligentei personale indelung scoasa in evidenta, dar putin exploatata in studiile lui Gardner: rolul emotiilor. Asta se datoreaza faptului ca lucrarile sale sunt determinate profund de un model al mintii cognitiv-stiintific. Cu toate astea, Gardner apreciaza importanta cruciala a acestor capacitati emotionale si relationale, aflate la baza vietii. El subliniaza ca: “Multi dintre cei care au un IQ de 160 lucreaza pentru cei cu un IQ de 100, in cazul in care cei dintai au o slaba inteligenta interpersonala, iar a celor din urma este ridicata. In lumea reala nu exista o inteligenta mai importanta decat cea interpersonala. Daca nu o ai nu vei sti ce cariera sa alegi, cu cine sa te casatoresti, ca slujba sa-ti iei, etc. Ar trebui sa ne formam copiii la nivelul inteligentelor personale inca din scoli“.

In ultimii ani, un numar tot mai mare de psihologi au ajuns la concluzii similare cu cele ale lui Gardner, si anume ca vechiul concept de IQ, care se concentreaza pe lingvistica si matematica si care (din pacate) reprezinta inca un factor predictiv al succesului la scoala si in cariera (in cazul in care testul IQ era trecut cu bine) s-a dovedit ca este din ce in ce mai insuficient, pe masura ce viata isi continua cursul dincolo de portile institutiilor de invatamant. Acesti psihologi printre care se numara si Sternberg si Salovey, au incercat sa-si formeze o imagine mai larga asupra inteligentei, reinventand-o la nivelul necesitatilor pentru reusita in viata. Ei au descris inteligenta personala ca fiind compusa din urmatoarele cinci domenii principale:

Citeste si:  Editura Nemi te ajută să organizezi Ziua Dragonului în școala ta!

– Cunoasterea emotiilor personale

– Gestionarea emotiilor

– Motivarea de sine

– Recunoasterea emotiilor in ceilalti

– Manevrarea relatiilor

Un motiv major pentru care multi adulti din ziua de azi, fosti copii, nu sunt deloc pregatiti pentru viata este faptul ca nimeni niciodata nu i-a invatat care sunt elementele esentiale pentru a-si stapani mania, sau pentru a-si rezolva conflictele in mod pozitiv. Tot asa cum nimeni nu i-a invatat ce inseamna empatia, controlarea impulsurilor sau oricare din celelalte competente fundamentale la nivel emotional.

Avand in vedere toate aceste argumente, apare intrebarea legitima: ce facem pentru copiii nostri? Cum ii pregatim pentru viitoarea viata de adult? Copiii din ziua de azi petrec mai mult timp singuri decat oricand in istoria omenirii, cu ochii fixati asupra unui monitor. Aproape ca s-a ajuns la un experiment natural, la o scara fara precedent. Oare acesti copii experti in tehnologie vor ajunge niste adulti care sa se simta la fel de comfortabil in compania altor oameni ca si in compania propriilor calculatoare?

Ca sa fiti la curent cu toate noutatile despre Meseria de Parinte nu uitati sa dati Like Paginii de FB   si sa va inscrieti la Newsletter.

 

Comments

comments

  • Article By :
    Buna, Eu sunt Ana Maria Mitrus, sunt casatorita – cu Cristi, si sunt mama – de Alexandra si Andreea. Imi place sa petrec foarte mult timp cu familia mea si sa ma implic in tot ce inseamna cresterea si educatia fetitelor. Imi place sa cos si sa mesteresc, imi place sa citesc si sa aflu lucruri noi si interesante in orice domeniu. Imi plac oamenii care au ceva de spus si de la care pot sa invat ceva. Imi plac animalele, imi place sa merg cu rolele si imi place marea. Ma bucur de viata si sunt recunoscatoare pentru tot ce am.

Random Posts

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*
*