Oana Net femeia care si-a ucis fetita

Comments

comments

  • Article By :
    Buna, Eu sunt Ana Maria Mitrus, sunt casatorita – cu Cristi, si sunt mama - pentru Alexandra si Andreea. Imi place sa petrec foarte mult timp cu familia mea si sa ma implic in tot ce inseamna cresterea si educatia fetitelor. Imi place sa cos si sa mesteresc, imi place sa citesc si sa aflu lucruri noi si interesante in orice domeniu. Imi plac oamenii care au ceva de spus si de la care pot sa invat ceva. Imi plac animalele, imi place sa merg cu rolele si imi place marea. Ma bucur de viata si sunt recunoscatoare pentru tot ce am.

Random Posts

  • In vizita la Regina Maria

    M-am tot gandit cum sa fac introducerea pentru aceasta postare dar pana la urma m-am hotarat sa renunt la ea. Cred ca ne-am saturat cu totii de povesti triste asa ca ar fi mult mai bine sa trec direct la partea frumoasa si la vestile bune.

    Am vizitat noul Spital Regina Maria si am ramas foarte impresionata. Am gasit amenajari de hotel de 4 stele si aparatura medicala ca in filmele SF.  Cand esti bolnav nu mai conteaza nimic decat sa te faci bine dar adevarul e ca ajuta mult sa fii ingrijit intr-un loc curat si frumos.

    Ghidul nostru in acest tur privat a fost dl. dr. Hadi Rahimian, omul din spatele acestui proiect, secondat de dna dr. Dobrescu, specialist neonatolog.  Am vizitat saloanele, salile de nastere, sectia de terapie intesiva pentru nou nascuti si ne-am lipit nasurile de geamul de la sectia de nou nascuti. Visul dlui dr. Rahimian de a crea un spital care sa poata sa concureze cu oricare altul din afara tarii este aproape de a deveni realitate. Locatia exista, dotarile performante exista,  doctori compententi exista. Deja s-au efectuat in spital operatii complexe, inclusiv interventii intrauterine iar in sectia de maternitate s-a reusit perfomanta de a avea nasteri viabile de 28 de saptamani.

    Chiar am vorbit cu o gravida cu sarcina gemelara, careia  la 19 saptamani i s-au fisurat membranele la unul din feti. Ginecologul ei, dintr-un spital de stat, i-a recomandat intreruperea sarcinii dar din fericire gravida a ajuns la doctorul Rahimian care i-a spus ca a mai avut un caz similar care a avut un final fericit. Gravida pe care am vizitat-o este acum in saptamana 27 asa ca intr-o saptamana va intra intr-o perioada relativ sigura.

    Am profitat de ocazie ca sa-l intreb pe dl dr ce parere are de a treia cezariana. Mi-a zambit si a zis ca de la a sasea in sus incepe sa-si faca probleme :). Nicio sansa sa ajung pana acolo, dar ideea unui baietel ne surade din ce in ce mai mult :). Sincer, nu-mi pot imagina cum este sa fi internat in asemenea conditii. Nu-mi dau seama cum ar fi sa nu ai grija “atentiilor”, sa nu-ti fie teama sa te duci la baie (unde trebuie sa stai intr-o pozitie ce sfideaza gravitatia desi ai o cezariana de maxim o zi) ori sa nu trebuiasca sa ai tot timpul un insotitor (care sa alerge dupa doctor sau dupa asistenta ca sa te bage cineva in seama si sa-ti aline durerile).

    Nu am o comparatie intre costurile unei nasteri la Regina Maria si una intr-un spital de stat. Dl. dr. nu ne-a vorbit de bani, ne-a spus ca  nu isi doresc sa devina comerciali, sa faca reduceri la apendicite pe perioada verii ci sa faca performanta si sa salveze vieti. Poate ca aici intervine diferenta intre cele doua sisteme de sanatate. In cel particular, poate platesti mai mult dar primesti mai mult. La stat, platesti mai putin dar si primesti mai putin uneori spre deloc. (Si nu doar tu ci si medicul care te trateaza).

    Cred ca este in afara naturii noastre dorinta de a fi respectat ca om si ca pacient. Ne-am obisnuit sa fim tratati cu indiferenta si sa atarnam pe la usi inchise de pe holuri aglomerate. Poate e momentul sa ne schimbam aceasta imagine despre noi si sa invatam sa ne respectam.

    Am primit de la Regina Maria un voucer pentru o consultatie ginecologica si un consult pediatric. Imi face mare placere sa il ofer cuiva care are nevoie de el asa ca astept sa va inscrieti in comentarii, iar la final vom trage la sorti. Duminica la ora 20:00 voi inchide comentariile iar castigatorul il voi anunta luni. Voucherul este valabil pentru Bucuresti.

    Si cateva poze:

    Sala de operatii

     

    Terapie intensiva pentru nou nascuti

     

    O sala de nastere

     

     

    Sala pentru nastere in apa

     

    Sala de nastere si aparatul de monitorizare wireless (gravida poate sa plece din sala iar moniorizarea se face in continuare).

     

    L.E: Am decis sa opresc concursul si sa ofer voucher-ul gravidei despre care mi-a spus Gerogiana. Sper din suflet ca gravidei respective sa-i foloseasca cele doua consultatii.

    Comments

    comments

  • Cum sa cresti un superstar

    Exista nenumarate dovezi ca, in conditii ideale, aproape orice copil poate ajunge si mai sus, poate trai si mai bine si poate straluci si mai tare.

    Ne place sa vorbim despre geniul lui Einstein, despre viteza lui Phelps sau despre talentul lui Van Cliburn.

    Marele talent a fost intotdeauna un mister. Dar de unde izvoraste el? Cum se dezvolta?

    Credit: Simon Bruty

    Am citit de curand o cercetare a lui Benjamin Bloom, cunoscut cercetator in domeniul educational, realizata impreuna cu o echipa de asistenti de la Universitatea din Chicago.

    Studiul este vechi (1985), insa avand in vedere ca in tara noastra nu exista nici maca o singura initiativa in acest domeniu, putem sa il luam in considerare si sa aplicam principiile prezentate in cresterea si educarea propriilor nostri copii.

    Bloom si echipa lui au realizat cercetarea pe o perioada de 5 ani si au avut ca obiect de stiudiu 120 de superstaturi – inotatori olimpici, jucatori de tenis, pianisti, sculptori, mari matematicieni si oameni de stiinta – cei mai buni si cei mai straluciti, varfurile domeniilor lor. In mod surprinzator, acesti detectivi din domeniul educational au descoperit ca superstarurile nu s-au nascut pur si simplu asa, ci au fost educate in acest spirit.

    Talentul lor poate fi diferit, dar experientele din copilarie au tendinta sa fie extraordinar de asemanatoare.

    Daca Bloom are dreptate – si multi educatori de frunte cred ca da – atunci talentul potential este un lucru mult mai obisnuit decat credem noi. Intr-adevar, Bloom considera ca majoritatea copiilor, daca li se ofera conditiile necesare, pot invata aproape orice. El insista spunand: “Potentialul uman este mult mai mare decat cel masurabil prin IQ sau prin testele de aptitudine“.

    Pentru a afla mai multe despre “conditiile necesare“, Bloom si echipa lui i-au analizat pe cei care au ajuns in varful piramidei domeniilor lor. Asa cum explica ei in cartea lor “Developing Talent in Young People” (Dezvoltarea talentului la tineri), au ales persoane inca tinere, majoritatea aveau 35 de ani, ale caror amintiri din copilarie erau inca proaspete si adesea aveau parinti si profesori inca in viata, capabili sa spuna si ei partea lor de poveste.  Atunci cand interviurile au fost analizate si comparate, s-a descoperit un lucru uluitor, si anume ca asemanarile – acelasi tipar –  erau mereu prezente.

    Cealalata mare surpriza a fost modul extrem de puternic in care caminul influenteaza procesul de dezvoltare al unui superstar.

    Si totusi, niciunul dintre parintii din acest studiu nu avea un plan infailibil. “Daca va veti propune sa formati un mare talent“, avertizeaza Bloom, “probabil ca nu veti reusi, pentru ca va veti stradui prea tare“.

    In schimb, la fiecare pas, acesti parinti au facut pur si simplu ceea ce au crezut ei ca este mai bine pentru copilul lor in  momentul respectiv:

    • o mama povesteste cum a lasat caruciorul copilului langa terenul de tenis in vreme ce ea juca o partida cu sotul ei. “Cred ca primul sunet de care isi aminteste fiica mea este mingea de tenis“, povesteste mama razand.
    • O alta mama isi aminteste de mersul la muzeele de arta. Fiul iubitorilor de arta plastica a devenit mai tarziu un sculptor celebru. Copilul incearca si el activitatea care parea sa-i incante pe parinti.

    Sau, cum spune Bloom, “daca acasa se asculta muzica, nu inseamna neaparat ca cel mic se va face muzician. Dar daca nu asculta muzica, e foarte probabil ca NU va ajunge muzician.

    Bloom se astepta ca pe parcursul cercetarii sale sa gaseasca niste copii minune, niste talente descoperite de la varste foarte fragede. In schimb, a constat ca majoritatea copiilor din studiul sau nu au fost identificati drept talente decat dupa cativa ani buni de munca serioasa. Pianistii aveau un simt inascut al ritmului si o reactie aparte fata de muzica, dar mai putin de jumatate dintre ei aveau o inclinatie absoluta.

    Cativa matematicieni extraordinari aveau chiar probleme cu invatatura, in vreme ce inotatorii olimpici erau detectati ca talente de la varste timpurii si adesea considerati copii minune. Ceea ce toti acesti copii aveau insa, pe langa trasaturile fizice si mentale necesare, erau niste parinti foarte vioi si iubitori. Astfel, primele semne ale unui potential talent erau rapid observate si incurajate.

    Parintii lauda un lucru, ignora un altul, iar copiii reactioneaza.

    • Mama unei sculptorite a pastrat fiecare lucrare, cat de mica, a fiicei sale.
    • Parintii unui matematician si-au laudat copilul ca rezolva singur problemele in camera lui, lucru pe care un parinte cu inclinatii sportive nu l-ar fi bagat in seama niciodata.
    • Un inotator isi aminteste ca, mic fiind, ii placea sa se uite la tatal lui cand facea tamplarie. Cand ceva nu-i iesea bine, tatal lui arunca si lua totul de la capat. Baiatul nu a uitat asta niciodata. Zece ani mai tarziu, intr-o incapere plina de cupe si medalii olimpice, el a spus intr-un interviu: “Tatal meu m-a invatat ca un lucru ce merita facut trebuie facut bine.

    Aproape toate superstarurile au cate o versiune personala a povestii. Desi majoritatea au cunoscut reusita de timpuriu, nimic nu s-a intamplat peste noapte. Nimeni nu a atins un varf al talentului in mai putin de 10 ani de munca asidua. Toti au trecut prin aceleasi trei faze:

    • Prima faza este cea amuzanta, in care totul se face in joaca, cand apare “pasiune” pentru ceea ce este urmarit mai tarziu.
    • Urmeaza faza preciziei, cand tehnicile sunt perfectionate din spirit de competitie.
    • Dupa care vine faza de personalizare, cand se dezvolta un stil personal.

    Parintii din acest studiu au incercat sa le ofere copiilor experienta care li se parea cea mai potrivita in fiecare dintre aceste faze:

    1. Pentru a incuraja primul semn de talent, copiilor li se dadeau lectii particulare, fiind aleasa o persoana care sa fie “buna cu copiii” si nu neaparat cel mai bun pianist sau cel mai bun jucator de tenis, ci o persoana plina de caldura si prietenie dispusa sa-l rasplateasca rapid pe copil cu laude.
    2. Dupa un timp, parintele sau profesorul hotarau ca este nevoie de ceva mai mult pentru ca cel mic sa se dezvolte. 
    3. Urmatorul profesor era unul foarte sever, ce-l determina pe elev sa repete o bucata muzicala sau sa faca antrenament la inot pana ce reusea cel mai bine. Ultimul profesor era si dascal si model – un preparator iesit din comun, cu talente exceptionale.

    La fiecare pas al acestui proces parintii au reusit sa-si gaseasca timp, energie si bani pentru lectii si echipamentul sau instrumentele necesare. Pentru multi a insemnat un efort.

    • Tatal muzicianului a cumparat un pian mare, in loc sa-si ia o masina noua, de care avea atata nevoie.
    • Familia ce avea un copil cu inclinatii spre tenis si-a petrecut weekend-urile ducandu-si copilul la meciurile petru juniori. S-au facut sacrificii, dar, cum spunea una dintre mame: “Ne-a facut placere la fel si copilului. Ne-a ajutat sa fim o familie adevarata.”

    La fel ca in cazul celor mai multi copii, si acestor stele in devenire trebuia sa li se reaminteasca sa exerseze. Adesea, parintele statea cu el. Cand viitoarea vedeta se descuraja, parintii o incurajau. Cand un tanar inotator a ajuns intr-un alt grup de varsta si a descoperit ca pierde toate concursurile, a vrut sa se lase. Tatal lui i-a spus: “Mai rezista pana mai castigi inca unul. Nu te lasa doar pentru ca pierzi“. Cand a inceput sa castige din nou, baiatul si-a dorit sa continue.

    Parintii i-au laudat cand au castigat si i-au consolat cand au pierdut. Atunci cand un copil se straduia mai tare sau facea mai bine decat ultima data, era tot o forma de victorie. Si dintr-un esec se putea invata, se putea detecta ce anume trebuie sa fie imbunatatit.

    Dupa un timp totusi, totul depindea doar de copil. Unii parinti isi aminteau  ca un alt fiu sau fiica avusesera chiar mai mult talent, dar n-au fost dispusi sa munceasca din greu. Superstarurile, in schimb, au avut intotdeauna de ales intre timpul pentru antrenament sau repetitii si timpul pentru activitatile distractive sau pur si simplu statul de pomana.

    Cand au ajuns la varsta adolescentei, au afectat cam 25 de ore pe saptamana talentului lor. Era mai mult timp decat pentru oricare alta activitate, dar nu era mai mult decat timpul afectat in prezent de un copil privitului la televizor.

    Parintii se bucurau de talentul copiilor si le erau aproape, ca sa-i ajute peintreg parcursul, dar, atentie: nu traiau prin intermediul copilului.

    Ei stiau ca talentul ii apartine copilului. Exista un talent ascuns in aproape orice copil, sau cel putin asa sustine Bloom, iar parintii il pot ajuta sa infloreasca. Si chiar daca nu se ajunge la o faza maxima, e suficienta si o reusita de amator: iubirea de o viata pentru sport, muzica sau activitati intelectuale inseamna o existenta mai buna.

    Oare merita sa ne investim timpul, banii si energia in sustinerea unor activitati care, asa cum spune si Bloom, nu garanteaza obtinerea niciunui succes?

    Eu zic ca da, merita din plin deoarece lectiile copilariei devin instincte ale adultului. Indiferent ce vor face pana la urma in viata, copiii care au stapanit un talent au invatat sa reactioneze ca niste invingatori, dand ce au mai bun din ei.

    Ca sa fiti la curent cu toate noutatile despre Meseria de Parinte nu uitati sa dati Like Paginii de FB   si sa va inscrieti la Newsletter.

     

    Comments

    comments

  • “Simon’s Cat”

    Ma tin de foarte multa vreme sa va povestesc despre pisica fara nume a lui Simon. Un personaj de desene animate atat de amuzant incat ne face sa radem in hohote iar uneori chiar sa depasim cu mult ora de culcare pe principiul “inca unul, te rugaaaaaaaaammmmm!!!!” 🙂 .

    Simon, autorul, este un fin psiholog al comportamentului pisicesc si sper sa reusesc vreodata sa-l filmez pe Garfield cand face fix aceleasi scheme ca Simon’s Cat.

    Pagina de FB este aici iar canalul de Youtube aici. Sunt sigura ca vreti sa le dati Like ca sa fiti la curent cu ce mai face pisica lui Simon 😀 .

    Enjoy:

    [youtube EKvNqe8cKU4 nolink]

    Comments

    comments

  • Traieste toate povestea: naste natural

    Asa cum stiti deja, am nascut ambele fete prin cezariana. Dupa prima nastere, care a fost cum a fost, la a doua  mi-a fost atat de frica incat nu vroiam decat sa se termine mai repede, sa merg acasa cu cea mica. Am avut regrete, dupa. De fapt e mult spus regrete, pentru nu a depins de mine. Mai degraba nostalgii. Sunt sigura ca multe lucruri ar fi decurs altfel pentru ambele fete daca nasterile lor ar fi fost blande si naturale.

    Mi-as fi dorit sa nasc natural, fara anestezie, fara epidurala, dar din pacate nu a fost asa. Acum nu mai conteaza de ce sau cine a permis sa se ajunga la cezariana, important este ca gravidele care vor veni dupa mine sa stie ca pot sa aleaga si sa nu le fie teama sa traiasca toata povestea nasterii.

    Pentru ca sustin din toata inima nasterea naturala, atunci cand conditiile medicale o permit, m-am alaturat campaniei “Traieste toata povestea: naste natural”, care isi propune in primul rand sa informeze viitoarele mame, deoarece prin informare se produce schimbare. Campania nu isi doreste sa convinga ca nasterea naturala este singura optiune corecta, ci sa ofere toate informatiile necesare cu privire la acest subiect.

    In Romania se inregistreaza un procent de 34,15% femei care nasc prin cezariana, ceea ce ne situeaza pe locul trei in Europa, dpdv al nasterilor prin cezariana. Conditiile din spitalele de stat, atitudinea medicilor fata de nasterile naturale, teama viitoarelor mame de a-si cere drepturile, lipsa informarii cu privire  la optiunile de nastere, lipsa increderii in centrele Lamaze, toate acestea duc la un procent atat de ridicat al cezarienelor. Nasterea naturala in Romania este vazuta ca un act medical, atat de  mame cat si de medici, si in niciun caz ca un proces natural care produce o noua viata.

    Daca sunteti viitoare mame, informati-va! Nu lasati pe nimeni sa decida in locul vostru. Actionati daca medicul vostru nu o face. Cereti explicatii si nu va lasati speriate sau intimidate. Este vorba despre sanatatea voastra si mai presus de orice, este vorba de copilul vostru.

    Campanie sustinuta de Meseria de parinte!

    Ca sa fiti la curent cu toate noutatile despre Meseria de Parinte nu uitati sa dati Like Paginii de FB   si sa va inscrieti la Newsletter.

     

    Comments

    comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*
*