Dragi parinti, nu va mai obligati copiii sa salute pe toata lumea

 

 

Copiii sunt suspiciosi iar asta e bine. Chiar noi ii invatam sa nu vorbeasca cu strainii si sa nu povesteasca lucruri personale. Iar apoi, din senin, in timp ce mergem pe strada ii certam ca nu saluta persoanele pe care noi le cunoastem.

E un gest din instinct in care cumva incercam sa ne dezvinovatim de obraznicia copilului, in fata persoanelor cu care vorbim.

-Nu stiu de ce ce nu saluta, eu nu l-am invata asa. Georgica, spune-i buna ziua doamnei, nu ti-e rusine?

Uitam ca noi o salutam pe doamna respectiva pentru ca ne stim. Altfel, au trecut poate zeci de doamne pe langa noi, pe care nici macar nu le-am bagat in seama.

La fel sta situatia si cu cel mic. Pentru el, persoana pe care il obligam sa o salute, nu inseamna nimic. Nu a vazut-o in viata lui, nu stie cine si mai ales nu intelege cand s-au schimbat regulile. De cand vorbim cu strainii?

Citeste si:  Drama copiilor crescuti de bone

Copiii nu sunt in mod special timizi sau prost crescuti, asa cum prea repede li se pune eticheta, atat de catre parinti dari si de catre ceilalti adulti “nesalutati”.

Ei asteapta doar sa vada cu cine au de-a face, sa identifice persoana respectiva. De-abia dupa ce afla cine este o vor trece in categoria “persoane cunoscute” si, poate, data viitoare o vor saluta.

Nu are nicio logica sa stresam copiii sa faca lucruri pe care noi nu le-am face.

Decat sa-i determinam sa devina ceea ce le prezicem (timizi sau prost crescuti), punandu-le o eticheta, mai bine ii educam asa cum e normal. Sa-i invatam sa se uite in ochii interlocutorului, sa invete sa evalueze, se uite la noi si sa ne ceara acordul din priviri iar noi sa le raspundem la fel.

E mai important ce simte copilul decat ce simte doamna cu care ne-am intalnit. Daca aceasta se simte jenata sau deranjata ca nu e salutata de copil, ba mai mult, daca isi permite sa ne apostrofeze chiar ea copilul, e musai sa intervenim si sa-i luam apararea.

Citeste si:  Dreptul la copilarie

Oricare ar fi situatia, este obligatia noastra sa vorbim primii si sa facem prezentarile:

-Georgel, ea e prietena mea de la magazin. O sa ne mai intalnim cu ea si in timp sa vezi ca o sa fiti chiar voi prieteni.

Cel mai rau lucru pe care putem sa facem intr-o situatie de genul este sa vorbim despre copil la persoana a treia. Desi el este de fata si ne aude, practic il transformam intr-un obiect. Ii negam statutul de persoana si il excludem automat din convorbire, iar in timp, acest mod de trata copilul poate avea consecinte deosebit de neplacute aspura stimei lui de sine.

Va rog, tratati-va copiii cu intelegere si rabdare, acceptatile suspiciunile si vorbiti cu ei la fel cum vorbiti cu alte persoane inteligente. Copiii inteleg orice li se explica si dupa cateva situatii “de antrenament”, vor fi capabili sa aleaga singuri ce au de facut si cum trebuie sa se poarte.

Citeste si:  Cum sa-ti dai seama daca esti un parinte violent sau care-si abuzeaza copilul

Ca sa fiti la curent cu toate noutatile despre Meseria de Parinte nu uitati sa dati Like Paginii de FB   si sa va inscrieti la Newsletter.

Sharing is Caring!  Daca ti-a placut acest articol, distribuie-l catre prietenii tai de pe  Facebook (click aici).

 

 

Comments

comments

  • Buna, Eu sunt Ana Maria Mitrus, sunt casatorita – cu Cristi, si sunt mama - pentru Alexandra si Andreea. Imi place sa petrec foarte mult timp cu familia mea si sa ma implic in tot ce inseamna cresterea si educatia fetitelor. Imi place sa cos si sa mesteresc, imi place sa citesc si sa aflu lucruri noi si interesante in orice domeniu. Imi plac oamenii care au ceva de spus si de la care pot sa invat ceva. Imi plac animalele, imi place sa merg cu rolele si imi place marea. Ma bucur de viata si sunt recunoscatoare pentru tot ce am.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*
*