Despre nasterea unui fratior sau a unei surioare si crizele de gelozie ale celor mici, deveniti peste noapte “mari”

Nimic nu pare sa fie mai greu decat sa fii singurul copil la parinti, sa fii in centrul atentiei si toata lumea sa se invarta in jurul tau iar apoi… BRUSC… sa apara altcineva, mult mai mic si mai dragut (asa zic ei) care iti ia locul si toate beneficiile, iar tu sa ramai nedumerit si dat la o parte.

Cam asa trebuie sa se simta orice copil atunci cand in familie apare un fratior sau o surioara, si nu cred ca este un sentiment foarte placut. Din acest motiv, daca privim lucrurile prin ochii celor mici, e de inteles de ce majoritatea copiilor reactioneaza intr-un mod precis atunci cand se trezesc ca parintii le fac “cel mai frumos cadou”.

foto

Sa facem un exercitiu de imaginatie: (stiu ca majoritatea cititorilor de pe blog sunt doamne asa ca o sa fac exercitiul pentru ele. Dar sunt sigura ca si domnii vor intelege foarte exact despre ce e vorba). Deci, sa ne imaginam ca sotul vostru vine acasa foarte incantat si cu o veste foarte placuta: “Draga mea, o prietena foarte draga se va muta cu noi in casa. BInenteles ca eu pe tine te iubesc, si am sa stau cu tine ca si pana acum, doar ca va trebui ma ocup si de ea. Nu se va schimba aproape nimic, din contra lucrurile vor fi si mai amuzante, gandeste-te ca de acum vom fi trei si nu doar ca ne vom distra bine impreuna, dar si tu vei avea companie atunci cand eu sunt plecat.” Binenteles ca nu va pica bine noutatile, si in plus, cand individa se instaleaza, nu doar ca nu va ajuta la gospodarie, dar va si deranjeaza toate lucrurile prin casa si nu are niciun fel de respect pentru spatiul vostru personal sau ceea ce va apartine.

Binenteles, este un exemplu extrem, insa ganditi-va ce sentimente ati avea fata de individa respectiva, ca sa puteti sa va faceti o impresie despre cum se simte un copil de varsta prescolara la nasterea unui alt copil.

Citeste si:  #video: Cum poate fi rapit un copil - experiment social cu Pokemon Go

Se simte, inselat, lezat, dat la o parte.

Se simte abandonat de mama lui atunci cand aceasta pleaca la spital pentru a naste, iar cand se intoarce acasa cu noua achizitie, nu mai are aproape deloc timp sa se ocupe si de el. Lucrurile nu vor mai fi niciodata la fel cum erau inainte de data fatidica, mami ii apartine in exclusivitate acestui intrus, e in permanenta obosita si epuizata, tot timpul pe fuga si cu nervii la pamant. In plus, toate rudele si toti musafirii  se extaziaza in fata noului nascut, lasandu-l pe el pe planul doi.

Dupa ce ati citit randurile de mai sus va mai mirati ca un copil resimte ostilitate fata de fratiorul sau surioara lui?

Daca este imposibil sa il faceti pe cel mic (desi de acum el a devenit “cel mare” 🙁 ) sa resimta acesta ostilitate, incercati macar sa o atenuati putin. Vorbiti cu copilul cu mult timp inainte de nastere, astfel incat ceea ce va urma sa nu fie o surpriza completa pentru el. Nu-i vorbiti cu 9 luni inainte, pentru ca este o perioada prea lunga si nu va tine minte. Pe masura ce se sarcina incepe sa devina vizibila, explicatii ce urmeaza sa se intample, iar cu o luna inainte de data nasterii ajutati-l sa se elibereze de sentimentele pe care le are fata de viitorul copil ce va aparea in familie.

Faceti-i cadou o papusa. In functie de varsta, sex si caracterul personal, copilul mai mare se va ocupa de papusa, o va lovi, sau isi va exterioriza sentimentele in diverse feluri care s-ar putea sa va ia prin surprindere.

Inainte sa plecati la spital puteti ascunde cateva cadouri prin casa, iar apoi sa-l sunati si sa-i spuneti unde poate gasi o surpriza. Chiar daca se va simti putin abandonat pentru ca ati plecat de langa el, totusi isi va da seama ca va ganditi la el chiar daca sunteti departe.

Citeste si:  Care este legatura dintre numarul masinii si numele copilului?

La intoarcerea acasa, desi va fi greu, incercati sa nu pareti prea impresionata de nou nascut si nu neglijati copilul mai mare.

In general, un copil de varsta prescolara reactioneaza in acelasi mod la nasterea unui fratior sau surioare: vrea sa devina imediat mic, sa fie si el bebelus.

Este un reflex de aparare care se poate concretiza in cateva regresii de comportament evidente si in manifestari infantile.

Multi parinti fac exact contrariul a ceea ce ar trebui sa faca atunci cand copilul manifesta aceste comportamente: incearca sa-l convinga cat de bine e sa fii mai mare, in timp ce copilul nu poate percepe aceste avantaje. Tot ce poate intelege este ca degeaba i-a dat atat de mult osteneala sa invete sa meraga singur, sa vorbeasca si sa manance singur, sa nu mai face pipi in pat, pentru ca acum, din neant, apare aceasta creatura mica care atrage atentia tuturor si pe care mami e tare incantanta sa o hraneasca si sa o schimbe.

Cumva, in mintea lui are loc urmatoarea deductie logica: “poate daca incep sa ma port si eu ca un bebelus, mami o sa inceapa sa-mi dea si mie putin din aceasta atentie“. Asa ca incepe sa ceara biberonul, sau sa planga pentru te miri ce, sau sa faca pe el. Dar care este reactia parintilor in fata acestui comportament? Destul de agresiva, de genul :”Hei, esti copil mare, inceteaza sa mai faci pe bebelusul“.

Poate va intrebati ce e de facut atunci? Cum trebuie sa reactionam in fata unui asemenea comportament infantil si enervant? Sugestia mea este sa incercati sa intelegeti sentimentele copilului si sa acceptati ca e oarecum normal sa simta ostilitate (ca sa nu spun ura) fata de nou nascut.

Citeste si:  Copiii tai iti citesc blogul?

In niciun caz nu incercati sa-l indepartati de acest sentiment, sa-l pedepsiti daca il exprima si nu-i interziceti sa va spuna ce are pe suflet, chiar daca veti considera putin deplasata reactia.

Lasati-l sa se exprime liber si folositi tehnica de reflectare a sentimentelor pentru a-l ajuta sa depaseasca momentul.

Incercati sa faceti echipa cu copilul, sa se simta asa cum era “inainte” si, intr-un mod amuzant, exagerati putin tot ce i se poate reprosa bebelusului. Fara sa depasiti anumite limite, ii veti da astfel sentimentul ca poate sa spuna fara riscuri orice nu ii place la noul venit in familie.

Apoi, dupa ce situatia pare sa intre sub control, incercati sa-l implicati in tot ceea ce faceti, inspirandu-i in continuare sentimentul ca sunteti o echipa si ca legatura dintre voi este indestructibila. In niciun caz nu il tratati ca pe egalul vostru si nu incercati sa ii transmiteti ca e mare si va bazati pe ajutorul lui.

Pastrati o atmosfera placuta, amuzanta si relaxata in tot ceea ce faceti si in curand veti vedea cu satisfactie ca orice rivalitate va disparea sau va fi la niste valori care nu deranjeaza.

Ca sa fiti la curent cu toate noutatile despre Meseria de Parinte nu uitati sa dati Like Paginii de FB   si sa va inscrieti la Newsletter.

Comments

comments

  • Buna, Eu sunt Ana Maria Mitrus, sunt casatorita – cu Cristi, si sunt mama - pentru Alexandra si Andreea. Imi place sa petrec foarte mult timp cu familia mea si sa ma implic in tot ce inseamna cresterea si educatia fetitelor. Imi place sa cos si sa mesteresc, imi place sa citesc si sa aflu lucruri noi si interesante in orice domeniu. Imi plac oamenii care au ceva de spus si de la care pot sa invat ceva. Imi plac animalele, imi place sa merg cu rolele si imi place marea. Ma bucur de viata si sunt recunoscatoare pentru tot ce am.

  • Cand viata bate filmul

    Vecina noastra are Alzheimer. Are aproape 90 de ani si plange ca un copil. De dimineata pana seara plange in […]

  • Cum sa dresezi un elefant

    Pare o misiune imposibila, nu-i asa? Ei bine, partea cea mai grea e sa faci rost de puiul de elefant, […]

  • Va invit la un atelier de gatit!

    Am o noua surpriza pentru voi. Vreau sa va invit la un atelier de gatit, organizat special pentru mine si […]

  • Ce se poate întâmpla dac? neglij?m nevoile copilului?

    Copilul cu vârsta cuprins? între 3 ?i 5 ani î?i reorienteaz? interesul afectiv c?tre alte persoane decât cele care îi […]

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*
*