Despre frustari si nevoia de a gasi vinovati

Am avut in ultimele doua luni o perioada extraordinar de frustranta. Niste incurcaturi cu acte, semnaturi si stampile precum si multa birocratie m-au umplut de spume nervi, de simteam nevoia sa bat pe cineva. Vorba vine, nu o luati mot a mot, nu sunt o persoana violenta, dar adevarul este ca imi venea sa urlu de fiecare data cand mi se mai cerea o hartie sau mi se refuzau niste explicatii. Am tot cautat in stanga si-n dreapta pe cineva pe care sa dau vina, sa-i arunc in fata toate mizeriile astea cu hartii care pe mine ma termina psihic, doar ca mi-am dat seama ca a fost un context nefericit iar eu am picat fix in mijlocul lui. (In paranteza fie spus, mi-e groaza de “oficialitati”, mi se blocheaza mintea la propriu de fiecare data cand intru pe usa unei institutii a statului. Daca imi cere la ghiseu copie dupa buletin, ma uit fix ca personajul principal dintr-un banc cu blonde ūüôā ).

Citeste si:  Ziua 2. Coafura rezista!

download

Iata-ma deci obligata sa admit, cu ultima bruma de ratiune disponibila, ca mult mai util pentru mine ar fi sa-mi rezolv pur si simplu problema.
Asa ca mi-am luat inima-n dinti si conform bancului “cand fu Rica nu fu Trica, cand fu Trica nu fu Rica” (il stiti, da? ūüôā ) am facut poteca intre administratiile sector 2, respectiv intre Avrig si Maria Rosetti. Pentru ca aici asa este, intr-o parte depui cererea si in cealalta parte o ridici, intr-o parte afli cat ai de plata si in cealalta parte platesti. Dar in niciun caz cu cardul. Noooo! In 2014 la Administratia financiara nu se poate plati decat cash!

Anyway, de la administratie m-am mutat la ITM, unde am gasit un alt gen de distractie.

– Stiti, am avut 3 ani cartea de munca la dvs. si nu e inchisa.
– Pai de ce ati luat-o?
– Pentru ca am avut nevoie de ea.
– Pai nu era gata. Si acum ati scos-o din circuit.
– Si eu cum puteam sa stiu asta?
– Dar ce ati luat-o?
– Pentru ca a stat la voi 3 ani!!! Nu e destul timp ca sa puna cineva o stampila?!?!

Citeste si:  Cum am salvat Craciunul

Dar pentru ca tot ma pornisem, am zis sa merg pana la capat. Dupa ce “m-am convins” ca totul o sa fie bine, doar sa am rabdarea necesara, astrele s-au aliniat cumva si am dat numai de oameni draguti care m-au ajutat fara niciun fel de pretentie. Doamna de la administratie aproape plangea cand mi-a scris pe biletel ca am de platit niste impozite restante ūüôā , iar doamna de la ITM ma asteapta la ea oricand am vreo problema personala sau nu ūüôā .

E adevarat ca am petrecut Pastele la Administratie si 1 Mai la ITM, dar acum am in sfarsit marea bucurie de a avea toate hartiile in regula.¬†In plus, am inca o dovada ca nu exista satisfactie mai mare decat sa depasesti cele mai imposibile obstacole (reale sau imaginare ūüėČ ).

Because I’m happy… ūüėÄ

[youtube y6Sxv-sUYtM nolink]

Comments

comments

  • Article By :
    Buna, Eu sunt Ana Maria Mitrus, sunt casatorita ‚Äď cu Cristi, si sunt mama ‚Äď de Alexandra si Andreea. Imi place sa petrec foarte mult timp cu familia mea si sa ma implic in tot ce inseamna cresterea si educatia fetitelor. Imi place sa cos si sa mesteresc, imi place sa citesc si sa aflu lucruri noi si interesante in orice domeniu. Imi plac oamenii care au ceva de spus si de la care pot sa invat ceva. Imi plac animalele, imi place sa merg cu rolele si imi place marea. Ma bucur de viata si sunt recunoscatoare pentru tot ce am.

Random Posts

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*
*