Cum sa recunosti un copil anxios si 15 tehnici pentru a-l calma

Vi s-a intamplat vreodata sa aflati cu stupoare ca aveti un monstru sub pat? Totul intr-o criza de plans aproape isterica?

Sau poate ca ati auzit ca “astazi sigur se va intampla ceva rau” spus cu un ton atat de serios si increzator incat ati simtit cu va trece un fior rece pe spate.

Sau poate aveti acasa un copil trist si panicos care va spune in permanenta NU, motivand faptul ca ii e frica, fara sa poata sa identifice cauza acestei frici.

Daca cele de mai jos va suna familiar, daca cel mic:

Este in permanenta ingrijorat despre ce o sa se intample
“Dar daca” este cel mai des scenariu la care se gandeste
Evita sa socializeze cu alti copii
Trece usor de la sentimente de teama la explozii de furie
Nu poate sa adoarma din cauza nervozitatii si agitatiei
Va cere asigurari intr-una
Tot este temator, chiar daca il asigurati ca totul e in regula

atunci s-ar putea sa va confruntati cu o mica problema legata de anxietate.

Copiii predispusi la anxietate sunt in permanenta in stare de alerta si vad pericole si necazuri chiar daca sunt intr-un mediu pasnic si protectiv. Se pun inconstient in postura de aparare si din acest motiv sunt nervosi, suparaciosi, neatenti, au nevoie de asigurari ca totul o sa fie bine, nu reusesc sa doarma, sunt de multe ori foarte critici cu ei insisi si de multe ori hipersensibili.

Pe scurt, nu isi pot controla emotiile, in special cele care reflecta teama.

Aceasta situatie are mai multe aspecte iar unul dintre ele este ce putem face noi parintii, atunci cand avem de a face cu situatii de acest gen. Mie mi s-a intamplat de multe ori sa ma simt neputincioasa, neputand sa ma conectez cu fetele, nereusind sa le conving ca nu exista probleme sau pericole (desi e evident acest lucru iar asta face totul si mai frustrant).

Incerci tot ce ti se spune, afirmatii pozitive, jocuri de roleplay cu plusurile preferate, demonstrezi logic ca aceasta teama nu isi are locul, insa logica nu are nicio putere atunci cand intervine anxietatea.

Nu de putine ori panica celui mic este atat de mare, el stie atat de vine ce o sa se intample incat usor usor parca incepi sa-i dai dreptate. Daca totusi este ceva sub pat? Daca totusi o sa se intample ceva rau la scoala? Daca stie el ceva dar nu poate sa exprime?

Nu va lasati atrasi in aceasta stare. Oricat de greu ar fi si oricat de mult ar dura (la mine e vorba de aproximativ 5 ani), nu renuntati. Daca lucrurile scapa de sub control cereti ajutor specializat. Insa de multe ori e de-ajuns sa spuneti cuvintele potrivite la momentul potrivit pentru ca cel mic sa invete sa-si echilibreze starile emotionale si sa depaseasca momentul.

1. Deseneaza ce vezi

Atunci cand deseneaza, copiii reusesc sa exteriorizeze teama pe care o simt si mai ales pot sa identifice cauza temerilor. Dupa ce au reusit sa deseneze, putem apela la un gest simbolic, cum ar fi sa stearga cu guma cauza fricii lor sau sa arunce desenul la gunoi. Sa-l taie cu foarfeca sau sa-l rupa bucatele in ideea ca astfel teama si tot ce a cauzat-o, a disparut.

2. Sunt cu tine. Esti in siguranta.

Atunci cand le spunem ca suntem alaturi de ei si ca ii aparam, facem cea mai puternica afirmatie de iubire. Aduceti-va aminte ca anxietatea ii face pe cei mici sa creada ca sunt in pericol atat la nivel fizic cat si psihic. Repetandu-le ca sunt in siguranta ii putem ajuta sa se calmeze si sa vada realitatea cu alti ochi.

3. Hai se ne prefacem ca umflam un balon. Tragem aer in piept si cand ajung cu numaratoarea la 5 suflam amandoi in el.

Daca ii spui unui copil sa respire adanc atunci cand este in mijlocul unui atac de panica, cu siguranta singurul raspuns pe care o sa-l auzi este “NU POT” urmat de o stare de agitatie si nervozitate si mai mare. Cea mai buna solutie este sa apelati la joc. Faceti-va ca umflati un balon, intrebati-l pe el ce culoare sa fie, pentru a-i mai distrage atentia de la panica pe care o simte. Respirati adanc de cateva ori alaturi de el (pentru a umfla balonul, binenteles) iar asta il va ajuta sa se relaxeze si sa fie cooperant intr-o discutie mai profunda.

4. Repeta dupa mine: “Pot sa o fac”.

Atunci cand iti repeti de multe ori un lucru incepi sa-l crezi. Stiu, e peste puterea noastra de intelegere dar functioneaza. Cea mai buna dovada este ca sportivii de performanta apeleaza la acest truc de fiecare data cand au o competitie grea.

5. Ce o sa se intample cu exactitate?

Daca cel mic este speriat in legatura cu un eveniment (un test la matematica de exemplu), rugati-l sa va descrie amanuntit care este scenariul pe care el “il stie” si de care ii este atat de teama. Aratati-i ca este imposibil sa prevada viitorul si ca pentru acelasi eveniment pot fi scrise mai multe scenarii. In loc sa se blocheze in unul negativ mai bine sa il modifice astfel incat lucurile sa ia o turnura pozitiva.

6. Hai sa punem frica ta in acest borcan, in timp ce noi face ceva amuzant (ascultam niste muzica, coloram, ne jucam cu plusuri etc.). Apoi o luam inapoi si vedem ce facem cu ea.

In general persoanele anxioase au aceasta credinta, ca teama va disparea doar atunci cand cauza ei va disparea la randu-i. Ce vrem noi sa le aratam copiilor de fapt este ca sta in puterile lor sa puna pe “hold” un anumit sentiment, inclusiv teama, iar atunci cand vor reveni la el isi vor da seama ca de fapt lucrurile nu stau atat de rau precum credeau.

7. Acest sentiment va disparea. Hai sa ne asezam comod undeva si sa asteptam sa treaca.

Simplul fapt ca te asezi undeva comod induce o stare de relaxare atat asupra mintii dar si a corpului. Mentiunea ca “o sa treaca” de asemenea induce o stare de calm, lasand pe primul loc sentimentul de asteptare.

8. Hai sa aflam mai multe despre asta.

Ajutati-l pe cel mic sa exploreze in profunzime teama care il macina, punandu-i cat de multe intrebari. Alternand intrebarile grave si serioase, cu altele amuzante, il ajutati sa despice firul in patru si sa vada in final ridicolul situatiei. Daca de exemplu aveti un monstru sub pat, rugati–l sa-l descrie si la un moment dat intrebati-l daca nu cumva monstrul are niste fundite roz in cap. Nu de alta dar vi s-a parut ca vedeti o panglica iesind de sub pat si nu va puteti imagina de unde ar putea sa fie 🙂 .

9. Hai sa numaram …… (nori, taxiuri, umbrele, pisici etc).

Este o tehnica de distractie a atentiei care functioneaza in anumite cazuri in timp ce in altele genereaza o criza de nervi. E important sa simtiti exact momentul potrivit, altfel s-ar putea interpreta ca nu va pasa si ca va arde de joaca in timp ce el se confrunta cu probleme serioase. Imi aduc aminte ca la un moment dat am folosit aceasta tehnica, in drum spre scoala unde urma sa “se intample ceva rau”, si am inceput sa numaram taxiuri. Nu am scapat cel putin o luna de aceste taxiuri, ajunsesem la peste 1.000 desi problema initiala fusese de mult depasita 🙂 .

10. Stiu ce simti, am trecut si eu prin asta.

Empatia este una dintre cele mai importante tehnici pe care trebuie sa o invatam si sa o aplicam. Este foarte usor sa fii autoritar si sa spui “inceteaza cu prostiile”, “nu e niciun monstru, nu vezi?”, dar e foarte greu sa te lasi pe vine ca sa fii la la acelasi nivel cu cel mic, sa-l iei in brate si sa te pui la mintea lui. Oricat de aberante ne-ar parea noua povestile pe care le auzim, trebuie sa intelegem ca pentru cei mici ele sunt reale si le provoaca suferinta. Spunandu-le ca suntem alaturi de ei, ca ii intelegem si ca stim cum se simt, le aratam ca ii credem si ca ii luam in serios.

11. Care este cel mai groaznic lucru care se poate intampla?

De multe ori frica loveste fara motiv si fara logica. Ne e frica de “ceva” insa e important sa stim cu exactitate ce este acel lucru. “Worst case scenario”, ce se poate intampla in cel mai rau caz, ne pregateste sufleteste pentru maximum de panica. Daca stii care este cel mai rau lucru care se poate intampla si daca stii ce ai de facut in aceasta situatie, restul scenariilor devin de-a dreptul neimportante.

12. Iti aduci aminte cand …?

Cu siguranta nu este nici prima nici ultima data cand va confruntati cu un atac de panica. Si este evident ca toate atacurile precedente au fost depasite fara niciun fel de daune, lucurile au fost sub control tot timpul, si cel mai important: Toate temerile au fost inutile. Nimic din ce a fost prevazut nu s-a intamplat asa ca e foarte probabil ca si teama de acum sa nu fie justificata.

13. Hai sa facem o plimbare.

Da, iesirea la o plimbare, aerul curat, oamenii, viata, pot sa te scoata din cele mai negre ganduri sa iti dea alte subiecte la care sa te gandesti. E valabil atat pentru copii cat si pentru noi, adultii.

14. Cu ce pot eu sa te ajut?

Este o forma mai delicata de a-l pune sa gaseasca singur solutii si sa identifice pe care dintre acestea nu le poate face singur. Este o metoda pozitiva in care renunti sa iti mai plangi de mila si sa te vaiti preferand in schimb sa treci la ceva constructiv, respectiv sa rezolvi problemele.

15. Vino sa te strang in brate.

Imbratisarea si mangaierea pe spate reprezinta metoda universala de a calma un copil. Nicaieri nu e mai bine si nicaieri nu suntem mai in siguranta decat in bratele parintilor care ne spun ca ne iubesc si ne apara indiferent ce se intampla.

Voi cum ii calmati pe cei mici atunci cand au atacuri de panica?

Am mai scris pe acealasi subiect si: Mami, visez urat.

Ca sa fii la curent cu toate noutatile despre Meseria de Parinte nu uita sa:

- 1. Te inscrii la Newsletter (vei primi saptamanal un email cu ultimele articole publicate)
  2. Dai Like Paginii de FB Meseria de parinte
  3. Te inscrii in Grupul De FB Meseria de parinte
  4. Dai Subscribe la canalul de YouTube Meseria de Parinte

Sharing is Caring! ❤

******************************************************************

Meseriadeparinte.ro este un blog personal, proprietarul de drept este Ana Maria Mitrus.

Ca vizitator si deci utilizator al blogului confirmi ca ai citit si esti de acord sa respecti TERMENII SI CONDITIILE stabilite de Meseriadeparinte.ro.

Folosirea acestui blog si a serviciilor continute in el, este gratuita, sub rezerva respectarii de catre vizitatori a acestor termeni si conditii.

Articolele publicate pe Meseriadeparinte.ro se afla sub protectia legilor privind drepturile de proprietate intelectuala (cum ar fi – dar nu limitativ la: L8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe, L84/1998 privind marcile si indicatiile geografice).