Cum raspundem unui “multumesc”?

Astazi am o stare putin mai pragmatica si ma gandesc sa va cer parerea intr-o situatie cu care ne intalnim foarte des. Cineva ne cere ajutorul, noi il oferim neconditionat, din varii motive, fie pentru ca ne e prieten, fie pentru ca suntem niste oameni buni care nu pregeta sa-si ajute un apropiat sau pur si simplu pentru ca nu putem sa refuzam. Odata terminata operatiunea de intrajutorare, celalalt iti este recunoscator si iti adreseaza un sincer “multumesc”. Intrebarea mea este: ce raspunzi?

Sigur, suntem invatati sa replicam cu anumite texte standard, gen “cu placere”, “n-ai pentru ce”, “sigur, oricand”, “pentru nimic” etc. Dar sunt corecte aceste raspunsuri? Oare exprima ele realitatea si ceea ce simtim cu adevarat? Sunt aceste raspunsuri benefice pentru noi sau nu?

Si ca sa fie dezbaterea mai simpla, hai sa facem un exercitiu de imaginatie. Este duminica, o zi innorata si destul de rece, iar eu stau pe fotoliul meu preferat citind o carte. Beau o cafea cu lapte si ma bucur pentru ca Sasha sta la mine in brate si toarce, cand… suna telefonul. Esti chiar tu, rugandu-ma sa te ajut cu o chestie minora, doar ca asta inseamna ca eu sa renunt la tot confortul pe care mi-l construisem in aceasta zi de duminica. Indiferent ca e vorba sa te ajut sa muti o canapea sau sa merg cu tine sa-ti cumperi o bluza sau pur si simplu sa mergem sa bem o cafea impreuna pentru ca vrei sa vorbesti cu cineva, las totul, ma imbrac si pornesc spre tine sa-ti ofer ajutorul meu. Pentru ca asta fac prietenii.

Dar ce-ti raspund, cand imi multumesti? Sa vedem:

foto

“Cu placere”? – sincer nu a fost nicio placere sa trebuiasca sa ma imbrac si sa plec de acasa. O placere adevarata ar fi fost sa termin cartea pe care nu am lasat-o din mana de ieri si pe care o citesc cu sufletul la gura (apropo ati citit “Dragoste in vremea holerei”? Pentru ca despre ea este vorba, o carte pe care am evitat-o ani de zile, imi era chiar antipatica, insa pe care acum, la momentul potrivit probabil, o declar una dintre cele mai puternice carti pe care le-am citit vreodata. Dar revin cu un articol dedicat, pentru ca nu pot sa ma rezum doar la un paragraf aici).  Deci, ca sa fie clar,  o placere ar fi fost sa stau acasa si sa termin cartea asta minunata in timp ce-mi beau cafeaua si o mangai pe Sasha.

“N-ai pentru ce!” – ohhh, ba da, ai. Nu stiu cum sa-ti spun dar am facut mai mult decat sa vin sa te ajut. Asta e cea mai usoara parte, pentru ca cea mai grea, despre care tu nu stii si nici nu o sa-ti spun, a fost sa renunt la tot ce am scris mai sus. De-asta am si intarziat putin, pentru ca nu puteam sa ma rup de povestea de dragoste pe care o citeam si tot speram ca la urmatoarea pagina o sa intervina o scurta pauza in naratiune iar eu o sa pot sa plec. Nici vorba de asa ceva. Cand mi-am dat seama ca o sa intarzii nescuzabil de mult, am lasat cartea si am fugit. Fizic, pentru ca gandul a ramas acolo pe fotoliu.

“Sigur, oricand!”? – hmmm, asta e putin discutabil. Poate ca e putin probabil sa mai gasesc foarte curand o carte la fel de intensa care sa ma acapareze cu totul, dar cu siguranta voi avea ceva interesant de facut in momentul in care ma suni tu. Sunt slabe sanse sa stau sa ma uit pe pereti asteptand vreun telefon salvator care sa alunge plictiseala. Asa ca, fara suparare, daca nu arde si daca nu e absolut necesara interventia mea, as prefera sa gasim pe altcineva disponibil pentru o plimbare la mall pentru o sesiune de shopping terapeutic.

“Pentru nimic!”? – asta cu siguranta nu o s-o spun niciodata. Ar insemna sa-mi minimizez faptele ceea ce nu-mi sta in obisnuinta. Indiferent ca citeam sau nu o carte, ca Sasha torcea sau nu la mine in brate, am venit sa te ajut. Chiar daca nu veneam si doar iti ofeream ajutorul la telefon, chiar si asta inseamna ca am facut ceva. Deci nu pot sa spun “pentru nimic”. Daca era nimic, atunci nu am fi avut aceasta conversatie.

“Sa fii sanatoasa!”? – Asta pare un raspuns bunicel. Destul de neutru astfel incat sa nu para ca a fost sansa vietii mele sa te ajut dar nici ca imi esti datoare vanduta. E un raspuns doar ca sa zic ceva, totusi nu l-as alege ca fiind castigatorul acestui articol. Parca putin cam babesc si putin insinuant. Adica, ce legatura are o canapea cu sanatatea, right? Deci mai bine nu.

“Sa cresti mare!”? – Ar merge atunci cand imi solicita ajutorul un copil. Dar unei femei care poate si asa are probleme cu greutatea, in niciun caz nu poti sa-i spui asta.

“Cu drag!”? – e din aceeasi categorie cu placerea. Adica te-am ajutat pentru ca m-ai rugat, nu pentru am vrut eu. A fost o actiune orientata spre tine, nu spre mine, asa ca nu pot sa spun ca a fost facuta cu drag. Fac ceva cu drag atunci cand initiez eu actiunea, cand e ceva ce imi doresc si care ma pasioneaza. Din nou, fara suparare, dar nu vreau sa te mint.

Deci trebuie sa recunosc, inca nu am gasit raspunsul corect, poate puteti voi sa ma ajutati. Standardul este “cu placere” dar e doar o formula, spun ceva doar ca sa nu ma trezesc ca nu spun nimic.

Totusi, simt ca mai este si altceva, un alt raspuns care ar putea sa exprime ca te-am ajutat pentru m-ai rugat, pentru ca sunt acolo daca ai nevoie de mine, ca poti sa apelezi la mine oricand si in orice problema, dar asta nu inseamna ca rostul meu pe lume este sa stau sa astept telefonul tau si ca sunt recunoscatoare ca m-ai ales pe mine. Pana la urma, majoritatea raspunsurilor asta exprima si nu e tocmai corect, asa-i?

Voi ce raspundeti cand cineva va spune multumesc?

Ca sa fiti la curent in timp real cu toate noutatile de pe blog nu uitati sa va inscrieti la Newsletter.

Comenteaza cu contul de FB