Cum m-am simtit la #smforparents16

Dupa editia de anul acesta a Conferintei ” Social Media for Parents” este pentru prima data cand, in loc de “cum a fost” am ales sa povestesc despre cum “m-am simtit”. Pentru ca, de data asta, a fost mai mult decat o conferinta, a fost un eveniment unde m-am simtit ca “acasa”.

Acum 4 ani participam la prima editie si cred ca a fost printre primele evenimente unde am iesit in public in calitate de blogger. Nu-mi aduc aminte cum am aflat de SMP sau cum m-am inscris, cred ca a fost un sir din acelea de coincidente favorabile, cert e ca nu cunosteam decat cateva nume, in rest toata sala imi era necunoscuta, inclusiv majoritatea vorbitorilor.

M-am asezat in sala printre straini, eram cu totii stingheri, nu stiam ce urmeaza sau la ce sa ne asteptam. Dupa ce am ascultat cateva prezentari mi-am spus “Doamne, cat de tari sunt oamenii astia, mi-as dori sa fiu si eu pe scena, ca ei“.

Apoi, i-a venit randul la microfon “celebrei Super Nanny” si in timp ce o ascultam, mi-am spus “Doamne, oameni ca ea nu au ce sa caute aici. Sper sa fie ultima data cand vedem asa ceva la evenimentele pentru parinti“.

Eram in sala alaturi de Otilia Mantelers, Nicol Trandafir si Oltea Tudose  (atunci ne-am cunoscut, imi aduc aminte ca si cum ar fi fost ieri) si ne uitam una la alta socate de aberatiile pe care le auzeam si ne incurajam sa luam microfonul si sa o combatem. Ca prin vis am ridicat mana sa cer microfonul si, cu vocea tremuranda, cu inima batandu-mi nebuneste m-am ridicat si i-am zis vreo doua, facand eforturi sa fiu diplomata. Cand am terminat, m-am asezat sleita de puteri, intrebandu-ma doar doua lucruri: daca voi mai fi in stare vreodata sa fac un efort similar de a vorbi in public si oare in cat timp vine salvarea daca e sa fac apoplexie? 🙂

Iata ca 4 ani mai tarziu mi s-au implinit ambele dorinte, atat de a vedea doar oameni care au un cuvant benefic de spus pe tema parentingului cat si de a ma afla si eu printre ei. Iar pentru toate astea, nu pot sa va spun cat de recunoscatoare ma simt.

13692531_928608840595039_6011471332015967549_n

Cat despre vorbitul in public, se pare ca usor, usor incepe sa-mi placa, doar ca exista un mic detaliu: in sala nu era neaparat “un public”. Erau foarte multi prieteni, oameni pe care ii cunosc, cu care poate am colaborat, dar cu siguranta bloggeri si oameni din online pe care ii respect si care incearca si ei ca si mine sa aduca o schimbare in mentalitatea parintilor din Romania.

Au fost multe persoane pe care le cunosteam doar din mediul virtual si ma bucur foarte mult ca am avut ocazia sa ne vedem si “face to face” si de asemenea, multe alte persoane pe care le-am cunoscut direct in sala. Ideea e ca m-am simtit ca la o intalnire intre prieteni, unde stii ca sunt oameni pe care te poti baza si care stii ca te sustin, iar asta conteaza enorm. Am simtit foarte multa energie din partea tuturor si asta m-a facut sa ma simt in largul meu pe scena.

smp16
13769592_1774809632802140_712233575823294542_n

13690869_1774812369468533_4603518752173959974_n

13718695_1774768902806213_8272108041836949591_n

Ideea cu care vreau sa ramaneti dupa ce cititi aceste randuri este una singura: sa nu uitati niciodata ca daca va doriti ceva cu adevarat si munciti pentru asta, sa stiti ca o sa se implineasca. Acum 6 ani cand am inceput eu sa scriu pe blog, stiam in adancul sufletului meu ca o sa ajung unde sunt astazi, insa fara sa pot sa descriu in cuvinte despre ce e vorba, pentru simplu fapt ca nimic din ceea ce mi se intampla in prezent nu exista atunci.

Nu exista notiunea de “blogger de parenting”, nu existau conferinte pentru aceasta nisa, nu existau parinti care sa iasa in public sa vorbeasca despre experientele lor si cu siguranta nu exista notorietatea de care bucura acum bloggerii in general.

Mi se intampla sa fiu intrebata cum am ajuns aici si nu pot sa dau un raspuns precis. Pentru ca, desi exista sfaturi foarte bune despre cum sa faci un blog (indiferent de nisa), nu exista o reteta pentru a reusi in acest domeniu. Principiul ca “nu exista lift spre succes, trebuie sa o iei pe scari” se aplica si in blogging. Iar scarile, din punctul meu de vedere, se refera la pasiune in primul rand, la multa munca, la incapatanarea de a continua indiferent de descurajarile primite de la cei din jur si nu in ultimul rand la increderea in tine.

Un detaliu important care sper sa le dea incredere celor care se simt descurajati: eu am pornit de la zero absolut. Nu am lucrat in mass media, nu am niciun fel de legatura cu jurnalismul, nu aveam experienta in online sau social media, nu aveam prieteni care sa activeze in vreunul din domeniile conexe internetului si nu aveam prieteni in agentii de PR. Cresterea si recunoasterea mea au fost organice si pe merit, blogul este 100% facut de mine, nu am platit decat pentru gazduire in rest am fost autodidacta cand a fost cazul sau “am furat meserie” cand am intalnit oameni de la care am avut ce sa invat.

Si ultimul subiect pe care vreau sa il abordez in acest articol pentru ca s-a discutat foarte mult despre asta la SMP: eu nu scriu pentru bani. Cand am facut blogul nu am avut niciun fel de motivatie financiara si in continuare singurul meu scop este sa ofer informatii, experiente si povestiri amuzante.

Da, se poate castiga foarte bine din blogging insa pentru mine in general banii nu sunt un scop, sunt un mijloc. In blogging sunt o recunoastere in plus a muncii mele insa niciodata nu am spus “Nu” unei colaborari in sistem barter si nu am refuzat pe nimeni care m-a rugat sa scriu un articol, atata timp cat subiectul a fost unul de interes pentru mine sau pentru cititori.

Am raspuns cu drag tuturor invitatiilor pe care le-am primit la evenimente, in masura in care timpul mi-a permis, iar castigurile au fost pe masura, pentru ca, din punctul meu de vedere, succesul nu se masoara doar in bani ci mai degraba in experiente si in oamenii pe care ii cunosti. Iar eu in ultimii 6 ani, datorita blogului, am avut sansa sa ma intalnesc si chiar sa leg prietenii cu oameni deosebiti cu care nu cred ca m-as fi intersectat in conditii obisnuite.

Cu siguranta unul dintre ei este chiar Cristi Manafu, cel care reuseste in fiecare an sa organizeze acest eveniment dedicat parintilor din online si care ne ofera in mod gratuit oportunitatea de a avea parte de aceasta experienta benefica din care avem cu totii ce invata.

Multumesc inca o data Cristi pentru invitatia de a fi speaker la SMP16 si felicitari pentru toata implicarea in cresterea comunitatii de parenting din online.

Mai multe poze gasiti pe Paginile de FB Social Media for Parents si SelfieFun.

Mai multe detalii despre prezentarile de la eveniment gasiti la Cristina – Talente de nazdravani, Ruxandra Luca, Tily Niculae, Ioana – Pisica pe sarma, Mihaela – Olandezul zburator, Anca – B24kids, Raluca Loteanu si Roxana Dulgheru, Iuliana Roca, Lucia – Mamica autentica. Sper ca n-am uitat pe nimeni, dar daca am facut-o va rog sa ma trageti de maneca sa completez lista.

Ca sa fiti la curent cu noutatile despre Meseria de Parinte nu uitati sa dati Like Paginii de FB   sau sa va inscrieti la Newsletter.

13770375_928610320594891_3650130233122236606_n

13567028_1230934836938580_5929645864021370510_n

 

Comenteaza cu contul de FB

10 thoughts on “Cum m-am simtit la #smforparents16

  1. Adevarat! Foarte fain si prietenos a fost totul – atmosfera, oamenii, speakerii, abordarea. Si eu am simtit la fel. 🙂 Cat despre subiectul prezentarii tale, tare util si de actualitate! Multumim! Si m-am bucurat sa te revad. Poate iesim la o cafea in vara asta. Imbratisari!

  2. Am citit multe postari despre acest eveniment, fiecare postare plina de subiectivism. Nu stiu ce sa zic. Fiecare parinte trebuie sa se informeze si sa ia SINGUR deciziile care i se potrivesc.

  3. M-am bucurat sa fiu alaturi de tine si sunt mandra ca te cunosc! Blogul meu a “capatat curaj” datorita blogului tau si ca o coincidenta, si eu am facut blogul singura, fara sa stiu mare lucru. Si coincidentele continua cu faptul ca tema aleasa de tine, Etica bloggerilor, tema de actualitate, sensibila si importanta, draga si mie si pe care si eu am abordat-o cu multi, multi ani in urma intr-o prezentare despre Etica evaluarii. Ma bucur mult sa te citesc si sa te descopar!
    Multumesc, Ana!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *