Cum a fost la Social Media for Parents (SMP) – 1

A fost frumos si interesant. Si palpitant 🙂 o sa aflati imediat de ce.

Dar pana atunci vreau sa va spun ca, contrar opiniei generale conform careia parintii (deja e depasit sa scriu “mamele” 🙂 ) care au bloguri sunt o categorie plicticoasa si neadaptata, la un eveniment de genul celui organziat de Evensys se vede cu ochiul liber care este de fapt realitatea: cei din spatele blogurilor de parenting sunt oameni de calitate (frumosi si destepti 🙂 ) care au multe de spus si care de obicei nu se limiteaza doar la scrisul pe blog. Majoritatea desfasoara multe alte activitati gen joburi, afaceri, campanii etc. Adevarul este ca scrisul pe blog-ul este doar plus valoare adaugata “meseriei de parinte”.

Moderatorul primei sesiuni a fost Andreea Demirgian, o persoana foarte calda si cu o voce minunata care a gestionat cu eleganta multe situatii neprevazute. De asemenea, Ada ne-a prezentat blogul ei (cine nu-l cunoaste? 🙂 ) dar cu detalii din culise. Am aflat cine e Don Pandele, cum se desfasoara testarile de produse, cum poti sa cresti un blog si mai ales cum sa faci un blog cu continut de calitate.

 ———————————————–//———————————————–

Primul invitat a fost Dr. Mihaela Bilic, care nu necesita nicio introducere. Eu am vazut-o si la 11even (din pacate ultimele aventuri in materie de tehnic cu blogul au avut o consecinta trista, am pierdut peste 10 postari extrem de interesante printre care si cea cu impresii de la 11even. Dar voi reveni asupra acestui subiect).  Deci… cum spuneam, la 11even Mihaela a avut o prezentare extrem de “touching”, a povestit detalii foarte intime, inclusiv despre moartea fratelui ei in perioada in care ea era studenta la medicina. Ne-a a explicat inclinatia ei catre nutritie si despre “descoperirile” pe care le-a facut pe corpul ei, pentru ca pregatirea ca medic nu a  inclus nicio componenta legata de emotii, frustari, neputinta, frica si despre consecintele acesestor sentimente asupra sanatatii. Si la SMP, Mihaela a atins cam acelasi gen de probleme, axandu-se insa  pe alimentatia copiilor si subliniind faptul ca parintii sunt responsabili 100% de sanatatea si fericirea copiilor lor.

Nu o sa detaliez recomandarile legate strict de alimente pentru ca, cu toata modestia, cred ca sunt cu un pas inaintea ei din cel putin doua motive: 1. Nu am facut medicina, ceea ce inseamna implicit ca nu trebuie sa ma lupt cu informatii false primite ca adevaruri absolute, si 2. Am copii, ceea ce ma face sa fiu de 100 de ori mai precauta si responsabila in deciziile pe care le iau.

Ce vreau sa subliniez insa sunt mesajele pe care le-a transmis Mihaela, dspre comportamentul parintilor si despre relatia pe care trebuie sa o avem cu mancarea. Mancatul este un proces natural si nu exista absolut niciun motiv pentru care mancarea sa fie transformata in recompensa sau pedeapsa. Mancarea “se mananca” in familie. Si nu exista nicio scuza pentru ca mancarea copilului sa fie diferita. Parintii sunt eroii copiilor din toate punctele de vedere, inclusiv al mancarii, asa ca  e evident de ce exemplul personal are toate sansele de succes pe cand impunerea unei diete “speciale” pentru copil nu va avea ca rezultat decat multa frustare si reticenta din partea celui mic.

Citeste si:  Si-am reusit sa le conving sa guste avocado

———————————————–//———————————————–

Al doilea invitat a fost dna Dr.  Elena Dan, medic pediatru, din partea Aqua Carpatica. Nimic, dar absolut nimic interesant, poate doar sesiunea de intrebari cand noi susoteam in ultima banca (noi, adica Nico, Oltea , Simona, Otilia si cu mine) intrebandu-ne oare ce ne-ar recomanda dna dr. in caz de diaree la sugar: renuntam la tatzi sau nu? Olea a pus intrebarea si daca as fi pariat pe raspunsul pe care-l vom primi (din partea unui dr. :)) as fi castigat: “Da, se renunta la alaptat. Pentru perioade scurte, dar se renunta“. Pentru ca nu era timp de polemici,  am continuat doar sa comentam in fundul clasei :).

———————————————–//———————————————–

A urmat Irina Nicolai – Salvati copiii impreuna cu Alina Pavel – Orange care au prezentat SigurInfo, un proiect intersant si folositor pentru copiii mai mari si care au acces la internet nesupravegheati. De asemenea, foarte importanta mi s-a parut parteneriatul cu polita pentru rezolvarea situatiilor grave. Mai multe detalii gasiti aici.

Cineva din sala a ridicat o problema legata de gestionarea situatiei atunci cand copiii au smartphone-uri sau cand au acces la internet wireless. Din pacate nu a existat o solutie la aceasta problema, ceea ce imi ridica mingea la fileu ca sa va marturisesc ca eu nu prea cred in abordarea de tip “interzicem” sau “restrictionam”. Se poate sa existe un anumit rezultat, dar cred ca e mult mai importat ca celor mici sa li se explice pe limba si la nivelul lor despre ce e vorba, astfel incat ei singuri sa se comporte in mod responsabil. In momentul in care copilul iese din sfera de influenta a parintelui este liber ca pasarea cerului sa acceseze orice site-uri vrea. In ziua de azi in care cei mici au acces la gadget-uri inca din primele zile de viata, sunt sanse foarte mari ca noi, parintii, sa fim depasiti cu totul de tehnolgie, si orice abordare, cu exceptia educatiei, sa fie sortita esecului.

Putin offf topic, imi aduc aminte de un exemplu dat de cineva la un curs, apropo de restrictiile impuse de parinti si cat de eficace au fost acestea. O colega ne-a povestit cum parintii ei i-au interzis toata adolescenta sa intarzie acasa dupa lasarea intunericului. De teama sa nu faca “treaba aia rusinoasa”, nu au lasat-o la baiarame, nu avea voie in tabere si trebuia sa se intoarca acasa cel tarziu la ora 9 (vara) sau la ora 5 (iarna). Care a fost consecinta? Citez din  memorie “am avut o adolescenta plina de frustari, in timp ce toti prietenii mei se distrau, eu trebuia sa stau in casa. Mai mult decat atat, de-abia dupa 19-20 de ani, cand am plecat la facultate, am vazut si eu cum e sa faci sex pe intuneric. Pana atunci facusem doar la lumina zilei” :).

Citeste si:  Plafar, prieten cu natura

———————————————–//———————————————–

A continuat Bogdana Dobre… Cine n-o stie pe Bogdana? Din punctul meu de vedere Bogdana e mai mult decat femeie, mai mult decat mama, mai mult decat blogger. Bogdana e un brand.

Bogdana, ne-a prezentat blogul ei si cateva cifre legate de trafic, postari si comentarii. Ne-a spus care sunt principiile ei legate de blogging si cateva tips-uri pentru a mentine calitatea pe blog. De asemenea a subliniat ca in blogging, mai ales in nisa de parenting, e foarte importanta reputatia.

———————————————–//———————————————–

A urmat Irina Petrea, cunoscuta publicului larg ca Super Nanny. Ne-a marturisit ca nu are copii, dar ca ne da sfaturi din prima faptului ca e “copilul parintilor ei” (?!). A avut o prezentare cam scortoasa, nu imi dau seama daca a reusit sa captiveze audienta  pentru ca, recunosc, au inceput sa mi se trezeasca frustrari pe care le credeam rezolvate. E o poveste veche, de acum 3-4 ani, am mai povestit aici si aici despre ce era vorba.

Adevarul este ca daca pentru discutii de genul ” copiii trebuie sa bea 3-4 pahare de lapte pe zi pentru ca au nevoie de calciu” sau “copiii trebuie sa manace carne pentru ca au nevoie de proteine” sau (asta e noua 🙂 ) “mierea, chiar daca e naturala, perverteste gustul de zahar, asa ca nu e recomandata copiilor”, deci daca pentru discutii de genul asta mi-am dezvoltat mecanisme de aparare si sunt imuna, totusi cand vine vorba de pedepse mi se urca sangele in cap. Asa ca, pe cuvant, am incercat sa stau in banca mea,  dar cand Ada ne-a invitat sa-i punem intrebari Irinei, mana mea s-a ridicat singura, a apucat microfonul intins de Ada si gura a inceput sa vorbeasca fara mine :):

“Acum cativa ani, undeva in 2009 daca nu ma-nsel, obisnuiati sa recomandati ca metoda de disciplinare a copiilor recalcitranti, izolarea acestora pentru diferite perioade de timp in functie de varsta lor. As vrea sa va intreb daca recomandati in continuare aceasta metoda si daca sunteti constienta de efectele dezastruoase pe care le are asupra relatiei dinte copil si parinti si mai ales asupra dezvoltarii ulterioare a copilului?”.

A urmat un raspuns lung dar care in rezumat este “Da, recomand aceasta metoda, adaptata in functie de situatie, copil si circumstante”.  Din nou, nu stiu care a fost reactia salii, dar in jurul meu toata lumea murmura a dezaprobare fata de raspuns iar Oltea s-a ridicat si a incercat cu toata diplomatia sa-i spuna Irinei ca oricat de pregatita ar fi din punct de vedere profesional, daca nu are copii pur si simplu nu are de unde sa stie cum e sa ai copii. Din pacate nu era timp de discutii, Oltea de fapt nu avea o intrebare de adresat, asa ca subiectul a fost inchis.

Citeste si:  Lucrurile se misca

Dragi parinti, va rog eu frumos, nu va mai bateti copiii si nu-i mai pedepsiti pentru ca nu veti avea niciun rezultat. Frica, umilinta si teama nu sunt educatie.

Niciodata, dar niciodata, un copil pedepsit nu-si spune dupa ce a fost pedepsit “ o sa devin mai bun”, “ o sa-i ascult pe mami si pe tati”. Din contra, in aceste momente copiii incep sa se urasca pe ei insisi si sa-si urasca parintii.

 ———————————————–//———————————————–

Ultima invitata a primei sesiuni a fost Alice Nastase Buciuta, o alta persoana pe care o admir. De ani de zile nu mai cumpar reviste glossy sau pentru femei pentru ca trebuie sa recunosc (din nou, cu toata modestia 🙂 ) ca acestea imi insulta inteligenta. Multa vreme, chiar am avut banuiala ca toate revistele pentru femei sunt scrise de barbati, atat de cretine sunt subiectele abordate. Dar exista si exceptii iar una dinte ele este revista TANGO. Chiar e o revista care imi place extrem de mult, am aproape toata colectia. Si ca sa revin la Alice, simplul fapt ca are creditul dnei Aurora Liiceanu, face sa ii creasca actiunile in mod exponential :).

———————————————–//———————————————–

A urmat pauza, am socializat… Din pacate doar cu o parte din participanti pentru simplul motiv ca neexistand o lista cu cei prezenti, ne-a fost destul de greu sa ne recunoastem intre noi. Mai mult decat atat, pe ecusoane era trecut doar numele nu si blogul, asa ca tuturor ne-a fost extrem de greu sa facem legatura dintre blog si persoana…

Va urma…

Comments

comments

  • Buna, Eu sunt Ana Maria Mitrus, sunt casatorita – cu Cristi, si sunt mama – de Alexandra si Andreea. Imi place sa petrec foarte mult timp cu familia mea si sa ma implic in tot ce inseamna cresterea si educatia fetitelor. Imi place sa cos si sa mesteresc, imi place sa citesc si sa aflu lucruri noi si interesante in orice domeniu. Imi plac oamenii care au ceva de spus si de la care pot sa invat ceva. Imi plac animalele, imi place sa merg cu rolele si imi place marea. Ma bucur de viata si sunt recunoscatoare pentru tot ce am.

6 thoughts on “Cum a fost la Social Media for Parents (SMP) – 1

  1. Nu am reusit sa vad online ce s-a povestit la SMP asa ca zic mersi pentru rezumat. Asta pana vad inregistrarile saptamana viitoare. Cred ca am si eu vorbitori pe care mi-ar fi placut sa ii cunosc, altii care nu mi-ar fi zis nimic pentru ca nu sunt de acord cu ideile lor iar legat de reputatie….. a unora in ochii mei s-a dus.

    1. Buna Ceska, astept impresii si dupa ce vezi inregistrarile :).
      Cat despre participanti – cum spui si tu – oameni si oameni… Dar ideea generala (asa cum o sa vezi si in partea a doua) este ca de la toti putem invata ceva.

    1. Buna Anda, multumesc mult pentru feedback, e important sa stiu ca sunt realista in descriere.
      Si da, sunt de acord ca a fost o experienta extrem de placuta!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*
*