Cum a fost la SMP

Social Media for Parents, SMP pe scurt, nu s-a dezmintit nici la a doua editie, de fapt e din ce in ce mai bine. Sper ca deja sa devina o traditie in onlineul romanesc de parenting pentru ca este unul dintre evenimentele de la care nu ai cum sa nu inveti ceva nou dar mai ales nu ai cum sa nu cunosti oameni interesanti sau sa te revezi cu prieteni dragi. Am spus-o de multe ori, datorita onlineului am cunoscut oameni pe care nu as fi avut in veci ocazia sa-i intalnesc si am legat relatii cu de durata cu oamenii pe care nu as fi indraznit niciodata sa-i abordez. Si chiar daca primii pasi au fost facuti in online, finalitatea a avut loc in offline, la genul acesta de evenimente unde, si o spun fara sa exagerez, vine “toata lumea buna”. Ideea e ca daca stii ce vrei, daca vezi nenumaratele avantaje ale unui astfel de eveniment, nu ai decat de castigat de pe urma lui. Iar eu pentru asta, vreau sa le multumesc celor din echipa Evensys si lui Manafu, care au ajutat bloggerii de parenting sa formeze o comunitate compacta care are intr-adevar un cuvant de spus. Pentru ca, nu-i asa, vorba lui Gaspar: “Impreuna suntem mai puternici” 🙂 .

Vorbitorii au fost alesi din domenii destul de diferite, astfel incat subiectele au captat atentia fara riscul de a deveni plicticoase. Urania, Gaspar, Ioana, Chinezu sunt dintre cei pe care ii stiam si pe care de-abia asteptam sa-i urmaresc. Pe Daniel Osmanovici, Ioana Manoiu sau Valentin Vespa nu-i cunosteam, insa dupa un mic search pe Google m-am convins ca nu degeaba au fost alesi ca vorbitori.

Urania, este fascinanta. Este genul de om cald, optimist, care transmite cu tot sufletul. Cu siguranta experienta ca trainer isi spune cuvantul, insa convingerile si ideile pe care le expune sunt atat de revolutionare incat eu o consider nu doar extraordinar de inteligenta dar si foarte curajoasa. Si spun asta pentru ca iti trebuie o anumita doza de curaj sa spui la microfon unei sali pline cu parinti ca “bolile nu se trateaza cu medicamente” sau ca “scoala pregateste pentru mediocritate” sau “ce norocosi suntem cand ne vin facturile de plata. Ar trebui sa ne bucuram, nu sa ne vaitam”. E dificil sa abordezi subiecte precum subconstientul colectiv, legea abundentei sau resposibilitatea pentru propria viata, dar mai ales sa o faci cu atata naturalete.

Gaspar este un profesionist care atinge subiecte foarte sensibile, care conteaza enorm atat in implinirea la nivel personal dar si la nivel de cuplu. Desi are o abordare destul de stiintifica (cred ca e putin cam mult sa vorbesti despre creierul limbic la o conferinta cu nespecialisti 🙂 ), totusi a reusit sa se faca inteles prin exemple concrete mult mai usor de digerat de ascultatori. Ne-a povestit despre modul in care viata de cuplu incearca sa vindece relatiile pe care le-am avut cu parintii si cum de multe ori facem confuzie intre problemele din prezent si cele din trecut. Despre exagerarile de genul “niciodata” sau “tot timpul” care degenereaza discutia de la o problema punctuala si arunca o umbra asupra intregii relatii. Stiti voi, genul de reprosuri “niciodata nu ma asculti” sau “tot timpul te gandesti doar la tine”. Apoi a avansat cu discutia la relatia cu copiii nostri. Cum si aici exista foarte mari probleme in abordare, de multe ori ne raportam la cei mici ca si cum am fi intr-o relatie de egalitate ceea ce nu este tocmai corect. Copiii nu sunt partenerii nostri dar in acelasi timp nu sunt nici niste papusi al caror rol este sa ne asculte, sa ne implineasca visele sau sa ne faca fericiti. Pentru ca… am auzit asta de atatea ori, dar oare cati stim cu adevarat ca “fericirea e in noi, nu depinde de nimeni altcineva”.

Ioana a avut o prezentare plina de emotie. Este unul dintre bloggeri care nu s-au cenzurat niciodata astfel incat stim cu totii aproape tot parcursul vietii ei, cu bune si cu rele. Din pacate, s-ar putea ca pe viitor partea cu autocenzura sa se schimbe putin, asa incat vom putea citi pe blog doar informatii care nu deranjeaza persoanele dragi sau apropiate. Pentru ca, se pare ca in viata oricarui blogger intervine un moment in care blogul “personal” incepe sa deranjeze terte persoane care se simt vizate si care nu sunt chiar confortabil vis-a-vis de parerile expuse acolo. Si iata cum incep sa apara compromisurile, pentru ca intre un blog si o relatie, alegi relatia, evident.
Ioana ne-a dat cateva cifre, despre vizitatori, comentarii, postari, a avut statistici si grafice care ne-au aratat cealalta dimensiune a unui blog. Sunt informatii din “culise” care conteaza in anumite contexe, atunci cand treci de statutul de simplu cititor al unui blog.
Ne-a povestit si despre momentele de varf de pe blog, cand traficul pur si simplu a luat-o razna, primul moment fiind cand a tuns pisica. Iar asta mi-a dat cateva idei, asa ca fiti pe faza 🙂 .
Ne-a povestit si despre decizia ei de a nu-si expune copilul in online, de a nu publica poze explicite cu Sofia. O decizie destul de radicala, daca ma-ntrebati pe mine, dar foarte rationala avand in vedere motivele pe care Ioana ni le-a explicat. Experiente terifiante cu oameni reali, care te pot duce usor in zona aceea care frizeaza paranoia, si in care ajungi sa te temi pentru viata ta.

Si ajungem si la Chinezu care intotdeauna are o prezentare pe cat de serioasa dpdv al informatiilor, pe atat de amuzanta dpdv al expunerii. Daca vreodata treaba cu onlineul nu o sa-i mai mearga, cred ca ar avea un succes fulminant ca actor de stand up comedy. Ne-a facut sa radem in hohote in timp ce ne spunea cum sa abordam diverse subiecte cu agentiile de publicitate, cum sa participam la campanii sau care este rolul nostru ca bloggeri. Ne-a explicat faptul ca noi singuri ne stablim valoarea, daca muncim pe gratis fix atat va fi si valoarea muncii noastre, daca cerem 2 lei inseamna ca atata meritam 🙂 . Ne-a incurajat sa nu ne lasam pusi la colt cu intrebari capcana si sa ripostam la randul nostru dar fara a depasi anumite limite ale bunului simt. Chinezu’ are asa… o abordare foarte plastica si metaforica a prezentarilor incat eu am o banuiala ca nu prea se face inteles de toata lumea 🙂 . Cum a fost exemplul in care ne-a spus ca “Eu, bloggerul, vand mere verzi. Daca tu, ca agentie, ai nevoie de merele mele pentru clientul tau, e problema ta. Eu ti le vand dar nu ma-ntreba pe urma ce sa faci cu ele. Tu ai venit sa le ceri, nu eu am venit sa ti le dau”. Funny, right? 😀

Tata incepator, Daniel pe numele lui, ne-a arata o parte mai putin cunoscuta, desi au mai existat cateva tentative de daddy blogger. Din pacate prea putine si destul de timide, astfel incat orice noua aparitie cred eu ca e bine venita. Emotiile si problemele cu care se confrunta tatii sunt prea putin cunoscute si mediatizate, tindem sa credem ca tatii sunt interesati doar de procesul de fabricatie dupa care devin la randul copii si se plang intr-una pentru ca sunt neglijati. De asemenea, implicarea lor este minima deoarece au cel putin doua mame care sa le rezolve problemele: mama proprie si personala si mama copilului 🙂 . Stiti ca glumesc, dar undeva exista si un sambure de adevar. Tatii au si ei un cuvant de spus, exista foarte multi tati implicati si care, la fel ca si noi cu ceva timp in urma, trebuie sa reinventeze roata. Asta nu poate fi decat de bine. Daniel, iti doresc mult succes mai ales ca te afli intr-o pozitie de unde poti ajuta foarte mult comunitatea de parenting din online si iti poti aduce aportul la schimbare in bine pe care ne-o dorim cu totii.

Si in final, dar nu in cele din urma urma, Valentin a completat prezentarile celor de la Orange si de la Salvati Copiii, despre siguranta online si despre pericolele stiute si nestiute care se afla in mediul virtual. Valentin, ca si mine, a fost socat de faptul ca majoritea parintilor din sala, care aveau copii intre 5 si 12, au ridicat mana la intrebarea “cati dintre copiii vostri au conturi de FB”.

Chiar si acum mi se face pielea de gaina cand ma gandesc la faptul ca acesti copii sunt aruncati in online fara niciun fel de pregatire atat in calitate de utilizator (setari, privacy, sharing etc.) dar mai ales in calitate de copii. Sunt prima generatie expusa la o vizibilitate atat de mare incat pur si simplu nu pot sa-i faca fata. Si nu au cum. Pe langa toti nenorocitii care isi asuma identitati false si abordeaza in cel mai pervers mod copiii lasati de capul lor, exista si cazurile aparent banale in care copiii se agreseaza intre ei si care uneori se termina in modul cel mai tragic, chiar cu sinucideri. Cred ca domeniul onlineului este unul dintre cele mai importante in care parintii au nevoie de educatie, pentru a intelege la ce sunt expusi copiii lor dar mai ales cum sa-i protejeze. Nu e gluma cand spunem ca “What happens on Vegas… stays on Facebook“.

Ca o completare a completarii a fost si prezentarea Ioanei Manoiu de la GMP PR. Care ne-a povestit la modul foarte pragmatic despre cum se construieste un brand personal. Stiti voi, genul acela dureros, in care din cauza lipsei timpului nu putem sa ne purtam cu manusi asa ca spunem lucrurilor pe nume, pentru a retine cat mai multa informatie.

  • O parere se face in 7 secunde.
  • De multe ori ne credem intr-un fel dar suntem perceputi in cu totul altul.
  • Exista un singur mod sa aflam care e imaginea celorlalti despre noi (si implicit despre blog): sa-i intrebam.
  • Daca suntem buni la ceva e mult mai important sa ne concentram pe acel lucru decat sa incercam sa ne imbunatatim punctele slabe.
  • FB e mai mult decat o carte de vizita, este cireasa de pe tortul imaginii noastre 🙂 .

Si un amanunt infricosator ca sa ne dam seama de adevarata dimensiune a FB-ului: exista speculatii cum ca actuala generatie de copii (nici macar adolescenti) din State va fi nevoita sa-si schimbe numele odata ajunsa la maturitate. Pentru ca imaginea existenta in online va fi atat de compromitatoare incat le afecta intreaga viata.

Va las cu cateva poze cu fetele mele cucuiete, vorba Bogdanei, dar mai multe poze puteti vedea pe Pagina de FB Meseria de parinte.

10472867_546631078792819_651795192874248134_n 10441923_546635862125674_395814850199522815_n

Puteti citi si alte pareri, de la cei care au fost prezenti la SMP, pe urmatoarele bloguri: Bogdana DobreMamica urbana, Tu si bebe, Cojocarii, Blogul mamei incepatoare,  iYli.

One thought on “Cum a fost la SMP

  1. Pingback: In vizita la The Little Gym | Meseria de parinte | Ana Maria Mitrus

Leave a Reply