cropped-Meseria-de-parinte-logo-stanga-1284-x-250-3.png

Comments

comments

  • Article By :
    Buna, Eu sunt Ana Maria Mitrus, sunt casatorita – cu Cristi, si sunt mama - pentru Alexandra si Andreea. Imi place sa petrec foarte mult timp cu familia mea si sa ma implic in tot ce inseamna cresterea si educatia fetitelor. Imi place sa cos si sa mesteresc, imi place sa citesc si sa aflu lucruri noi si interesante in orice domeniu. Imi plac oamenii care au ceva de spus si de la care pot sa invat ceva. Imi plac animalele, imi place sa merg cu rolele si imi place marea. Ma bucur de viata si sunt recunoscatoare pentru tot ce am.

Random Posts

  • Social Media for Parents

    Vineri, 29 iunie 2012 va avea loc la Crown Plaza in Bucuresti, prima conferinta locala dedicata parintilor activi in mediul online, care se va concentra pe tendintele lansate de mamele care scriu pe bloguri :). Evenimentul, marca Evensis, cauta sa ofere parintilor activi din online ocazia de a invata si descoperi noi oportunitati de a-si creste prezenta pe retelele sociale precum si posibilitatea de networking si interactiune cu alte persoane cu aceeasi viziune.

    De asemenea, evenimentul isi propune sa ofere idei si abordari in relatia care se poate lega intre persoanele active in social media si branduri.

    Social Media for Parents va reuni bloggeri si persoane active in social media si comunitati pentru 2 sesiuni interactive despre blogging, social media, branding si lifestyle.

    Printre vorbitori se numara: Dr. Mihaela Bilic, Bogdana Dobre, Mihai Dragomirescu, Eduard Grigoriu, Alexandru Negrea. Moderator va fi Ada Demirgian.

     

    Mai multe detalii pe site-ul evenimentului.  

     

    Comments

    comments

  • Power up music

    De cand a(m) inceput scoala diminetile sunt cu totul altfel. Viata e cu totul altfel, asa ca fiecare zi incepe intr-o maniera pe care am pus-o pe stand by cu aproximativ 8 ani in urma.

    Ca sa intru in ritm e nevoie de alte haine, de alta masina, de alta musica. De alta atitudine.

    De trei luni am dat Smart FM pe Vibe FM intre orele 7 si 9. Dupa ora 9 revin la calm, la tocuri, la buddha bar si la ceaiul verde cu lamaie.

    Pentru ca muzica are un efect foarte puternic asupra noastra si pentru ca exista cate o melodie pentru fiecare stare pe care o avem (sau pe care ne-o dorim), am creat o noua categorie: “Music for the spirit”.

    Astazi, incepem ziua in forta! Buna dimineata! 🙂

    [youtube yKxaVriQaDU nolink]

     

    Comments

    comments

  • Copiii au nevoie de afectiune, de timp si de atentie

    – De ce ii lasam pe cei mici cu ochii in ecranul televizorului si al telefonului?

    – Pentru ca am uitat cat de mult ii iubim.

    Poate ai nevoie de o ora ca sa termini de gatit. Sau doar de 10 minute, cat sa intinzi rufele. Sau poate esti obosit, ai avut o zi grea la birou si vrei sa bei o bere linistit in timp ce vorbesti cu nevasta.

    Adica nu e ca si cum l-ai pune pe cel mic la TV sau la tableta in mod constant sau ca sa scapi de el. Nici gand, e vorba doar de azi, de cateva minute si pana la urma si lui ii place. Si chiar il ajuta, exerseaza cuvinte, invata (singur) cum fac animalele deci pana la urma e si ceva benefic in toata povestea asta cu device-urile electronice. Pana la urma astea sunt vremurile pe care le traim, educatia nu se mai face ca pe vremuri si copii nu mai sunt nici ei cum eram noi. Nu-i asa?

    NU, nu-i asa! Si am sa tot repet asta cu riscul de a ramane fara cititori pe blog, satui sa vada aceeasi discutie in care insist si vorbesc singura ca televizorul, ca tot veni vorba.

    Cele cateva ore petrecute zilnic de copii in fata televizorului si a calculatorului inca din primii ani de viata vor influenta definitoriu modul in care creierul va raspunde pe viitor la provocarile lumii reale, modul in care procesa informatia. Din pacate, dupa ce privitul unui ecran devine o obisnuita, mintea copiilor ajunge sa fie dependenta de starea de pasivitate iar asta pe termen lung afecteaza capacitatea de concentrare a atentiei, slabeste motivatia si favorizeaza comportamentele instictive (printre care bulimia si agresivitatea).

    Copilul nu se poate opune! Oricat de mult ne-ar placea sa credem ca este decizia lui, ca la varsta de 1, 3 sau 5 ani poate sa faca o alegere constienta, adevarul este ca noi parintii suntem cei care alegem pentru copii.

    Un copil nu se poate opune, el nu are nici macar discernamantul necesar de aceea este important sa fie aparat de mijloacele care ii pun in pericol sanatatea mentala. Cum ar putea un copil sa se protejeze singur in fata unor tentatii care-l fascineaza, care au un caracter hipnotic si care dau dependenta, mai ales in conditiile in care cel mic nici macar nu banuieste pericolul si nu-si poate imagina consecintele.

    Nu acesta este oare rolul parintilor de a-i apara pe cei mici pana cand vor capata discernamantul necesar pentru a se descurca singuri in viata?

    Desigur, e mult mai simplu sa-i abandonam in fata unui ecran ca sa ne vedem de treaba sau, eterna scuza, ca sa putem sa castigam bani pentru a le asigura copiilor viitorul. Adevarul trist este ca dupa 10-15 ani petrecuti in fata unui ecran, copiii s-ar putea sa nu mai aiba niciun viitor.

    Creierul, ca si intregul organism are nevoie sa se hraneasca pentru a se dezvolta normal. Hrana creierului sunt stimului mediului, provocarile existentiale si mentale pe care omul le intampina nu doar in primii ani de viata ci chiar din pantecele mamei.

    Daca aceste experiente sunt sarace, atunci creierul va fi mai slab dezvoltat deci incapabil de a se adapta, de a face fata noilor provocari, de a gandi si a rezolva problemele cu care se va confrunta. Stimulii si experientele cu care trebuiesc intampinati copiii trebuie sa aiba anumite caracteristici pentru a construi hrana corespunzatoare la momentul potrivit.

    O alta conditie necesara dezvoltarii normale a creierului este implicarea si participarea activa a copilului la experiente cu TOATE SIMTURILE: e important sa-si foloseasca nu doar ochii si urechile ci si mainile, sa vorbeasca si sa se miste. Copiii trebuie sa-si dezvolte capacitatea de a controla mediul inconjurator si sa fie capabili sa se conecteze la realitate.

    Copiii au nevoie de parinti, in special de mama, care sa le calauzeaza fiecare pas, sa le vorbeasca, invatandu-i incet incet cum sa inteleaga realitatea, cum sa gandeasca cum sa simta. Experienta spatiului si a timpui real, cunoasterea prin atingere si intrebuintarea lucrurilor care-l incojoara pe copil, joaca de asemenea un rol deosebit de important.

    Am fost la unul dintre cele mai captivante evenimente de pana acum, unde am ascultat-o aproape cu gura cascata pe doamna doctor Raluca Teleanu, medic primar neurologie pediatrica, sef de sectie Neurologie Pediatrica la Spitalul Victor Gomoiu.

    1a

    Rar mi-a fost dat sa vad un doctor, un om de stiinta adica, care prin definitie ar trebui sa fie rigid si sa se raporteze doar la lucrurile reale, materiale si masurabile, deci rar mi-a fost dat sa vad un om atat de deschis catre realitatea inconjuratoare luata in toate dimensiunile ei.

    Cand auzi de la un doctor neurolog ca exista situatii in care 1+1 nu fac neaparat 2 atunci cand e vorba de afectiuni medicale si de diagnostice, ca nu se reduce totul la analize, radiografii sau RMN-uri, iti dai seama ca existenta noastra si a copiilor nostri se intinde dincolo de necesitatile zilnice ale traiului material. Degeaba le oferim cea mai mare casa, cele mai scumpe jucarii si cea mai sanatoasa mancare daca nu suntem langa ei sa-i ajutam sa se dezvolte atat la nivel mental dar si sufletesc. Nimic nu poate inlocui prezenta, caldura si afectiunea parintilor.

    1b

    Am profitat de ocazie si am rugat-o pe doamna doctor sa ne spuna cateva cuvinte despre somatizare, fenomenul atat de cunoscut dar atat de neluat in seama de medicii pediatri. M-am referit in special la durerile de stomac si starile de greata dar si la durerile de urechi respective eternele otite de care orice parinte este ingrozit in primii ani de viata ai copilului. M-a uns la suflet raspunsul dumneaei caci nu doar a explicat cele doua simptome mentionate de mine ci a descris si cateva cazuri clinice, intalnite in experienta de la spital, care se refereau la dureri de cap sau chiar paralizie.


    1c

    E mult de povestit si cu siguranta am sa mai revin si cu alte completari legate de acest subiect inepuizabil insa in incheiere vreau sa va transmit recomandarile doamnei doctor in materie de lectura obligatorie pentru parinti. Sunt patru carti, nu foarte mari dar extrem de concentrate, care sper ca vor pune pe ganduri orice parinte care inca nu e convins ca ecranele fac mult rau, uneori ireparabil.

    recomadare carti

    Daca vreti sa le cititi/rasfoiti, lasati-mi adresa de email intr-un comentariu.

    Evenimentul la care am fost s-a numit foarte explicit “Impactul media asupra dezvoltării neurocognitive a copilului” si a fost organizat in cadrul Maratonului de Sanatate Secom®.

    In deschiderea evenimentului am ascultat-o pe Mirela Retegan, Antrenorul parintilor, care aproape ne-a rugat sa nu uitam sa ne jucam cu cei mici, remintindu-ne ca un copil are nevoie de atentie, timp si sa fie privit in ochi.

    Partenerii evenimentului: Librăria Humanitas de la Cișmigiu, Mirela Retegan, Mămica Urbană, Profructta.

    Mai multe fotografii de la eveniment gasiti pe pagina de Facebook Secom.

    Ca sa fiti la curent cu noutatile despre Meseria de Parinte nu uitati sa dati Like Paginii de FB   sau sa va inscrieti la Newsletter.

    Comments

    comments

  • Despre alimentatia copiilor (M. Montignac)

    Dupa ce am nascut-o pe Alexandra, m-am axat foarte mult pe partea de educatie si dezvoltare emotionala. De fapt cred ca 99% din eforturile mele s-au indreptat in aceasta directie. Consideram ca am un stil de viata sanatos, in sensul ca renuntasem la fumat de 2 ani, sucuri nu mai beam tot de cativa ani buni, nu mancam prajeli, grasimi si nu consumam E-uri. In perioada de sarcina si alaptare am avut o dieta conforma cu toate recomandarile doctorului si cu ceea ce am citit in carti, asa ca nu aveam de ce sa-mi pun probleme legate de nutritie. Cred ca inceputul cautarilor mele legate de nutritie a fost cand, dorind sa slabesc, si cautand o dieta sanatoasa, am citit cartea lui Montignac. Recunosc ca am avut un soc. Era prima data cand aflam ca alimente de baza, alimente sanatoase (credeam eu), cum ar fi zaharul sau painea alba, alimente pe care oricum nu le foloseam in exces, pot face rau. Mult rau! Si era prima data cand, din cuvinte simple si exemple banale,  am aflat unde poate duce o alimentatie gresita.   Si de atunci a inceput aventura mea in lumea nutritiei.

    M Montignac – “Mananc deci slabesc”:

    “Alimenta?ia unui copil mic, mai ales cand este inc? sugar, este principala preocupare a mamei. In timpul primelor luni de via??, modul in care copilul i?i va accepta hrana ii va condi?iona acestuia starea de s?n?tate, adic? ?ansele de supravie?uire.  Dac? in cursul acestei perioade intervine o problem?: lipsa poftei de mancare, vom?, diaree, alergie etc., specialistul consultat, analizand situa?ia, va pune neindoios aceste manifest?ri pe seama alimenta?iei copilului ?i o va schimba in consecin??. Medicii ?tiu perfect c?, la un copil mic, problemele de s?n?tate au aproape intotdeauna cauze alimentare. Schimband alimenta?ia, ajutand-o, ei au mai multe ?anse de a g?si o solu?ie eficace, decat prescriind un medicament.

    In schimb, cand copilul este mai mare ?i, mai ales, de indat? ce incepe s? fie hr?nit “normal” (adic? intr-un mod mai mult sau mai pu?in asem?n?tor adultului, m?nanc? de toate), nu le mai vine in minte nici p?rin?ilor ?i nici medicilor s?-i schimbe modul de alimenta?ie, dac? se imboln?ve?te. Este un fapt regretabil, deoarece majoritatea problemelor de s?n?tate ar putea fi rezolvate astfel.

    Apari?ia bolii la un copil, ca ?i la oricare alt individ, este mai intai un semn de sl?biciune fizic?. Organismul uman este dotat, in mod normal, cu un sistem natural de ap?rare impotriva tuturor agresiunilor microbiene din mediul inconjur?tor. Despre un copil mic, care duce orice obiect la gur?, se spune c? “este imunizat impotriv? microbilor”. Prin aceasta se subin?elege c? dispune de un sistem de ap?rare care il inarmeaz? impotriva atacurilor microbiene.

    Dar nu numai bebelu?ii au privilegiul unei ap?r?ri imunitare; ?i copilul care a crescut (ca ?i adultul) i?i p?streaz? aceast? capacitate, iar organismul s?u o pune in aplicare in fiecare moment, pentru a-i asigura supravie?uirea in mediul microbian care il inconjoar?.

    Totu?i, cand organismul este sl?bit, mijloacele naturale de ap?rare devin mai pu?in eficiente, deci mai vulnerabile. Bolile, cu excep?ia celor de origine viral?, trebuie puse pe seama unei sl?biciuni trec?toarea organismului. Or, sl?biciunea organismului are drept cauz?, in majoritatea cazurilor, o problem? alimentar?.

    De aceea, modul de hran? al copiilor trebuie s? r?man? in permanen?? preocuparea p?rin?ilor.

    Din p?cate, copilul din ??rile noastre industrializate, dac? este bine hr?nit cantitativ, este din ce in ce mai prost hr?nit din punct de vedere calitativ.

    Pe de alt? parte, anumite combina?ii alimentare sunt prost tolerate de c?tre copii ?i, in anumite cazuri, ar trebui mai bine s? fie evitate.

    Evocand modul in care sunt hr?ni?i copiii din zilele noastre, nu m? pot impiedica s? nu m? gandesc la cel in care sunt hr?nite animalele domestice.

    Cu ca?iva ani in urm?, “f?ceai supa pentru caine” sau “mancarea pentru pisic?”. Azi, deschizi o cutie. Este cu mult mai practic! C?ci vrem s? avem animale, cu condi?ia s? nu trebuiasc? s? ne ocup?m de ele.

    Iat? inc? o ilustrare a caracteristicii fundamentale a epocii noastre. Dorim toate avantajele f?r? a avea ?i

    inconvenientele. Cu alte cuvinte, ?i dup? expresia de acum celebr?, “vrem ?i untul ?i banii pentru unt”.

    Toate femeile aspir? s? aib? copii, nimic mai natural! Dar in epoca noastr? vrem s? avem copii, cu condi?ia s? nu trebuiasc? s? ne ocup?m prea mult de ei.

    Pentru a r?spunde acestei tendin?e, a trebuit s? organiz?m un fel de cresc?torii industriale destinate

    minuna?ilor no?tri copila?i: cre?e, c?mine, gr?dini?e. ?i, ca ?i in cazul animalelor, s-au g?sit solu?ii industrial practice, pentru ca zgamboii s? fie hr?ni?i cu u?urin??. Este de ajuns s? deschizi o cutie sau “un borc?nel”.”

    Comments

    comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*
*