Cele trei varste ale copiilor: Varsta regulilor, Varsta imitatiei si Varsta inspiratiei

Pe masura ce trec anii imi dau seama ca dezvoltarea copiilor urmareste niste etape foarte bine determinate pe care e bine sa le cunoastem pentru a fi pregatiti atunci cand ne vom lovi de diverse incercari. Desi fiecare copil e unic, avand ritmul lui de crestere si dezvoltare, per ansamblu, exista niste perioade care nu pot fi neaparat incadrate cu exactitate intre anumiti ani, dar de care este important sa tinem cont.

foto

Una dintre teoriile care mi s-au parut foarte interesante, este cea care se refera la cele trei varste ale copiilor:

1. Varsta regulilor
2. Varsta imitatiei si
3. Varsta inspiratiei

Am gasit o mica mentiune despre cele trei varste ale copiilor intr-o carte foarte frumoasa si a durat cateva saptamani pana am reusit sa gasesc informatiile complete despre acest subiect atat de interesant.

Astazi o sa va detaliez si voua tot ce am aflat in speranta ca informatiile va vor fi de folos in cresterea si modelarea celor mici.

Conecteaza-te cu Facebook ca sa citesti tot articolul. Click pe butonul de mai jos:

1.Prima varsta, intre 1 si 7 ani este Varsta regulilor.

In aceasta perioada copilul trebuie sa stie exact ce se asteapta de la el. Daca in aceasta perioada cel mic va fi lipsit de reguli bine definite, cel mai probabil in cel mai scurt timp va fi din ce in ce mai greu de stapanit. Este nefericit si nesigur si dezvolta impresia ca nu este iubit. De obicei este nedisciplinat, uneori chiar nesuferit, incarcand sa descopere care-i sunt limitele si testandu-va capacitatea de control.

Primii ani ai copilariei sunt cei in care copilul se dezvolta moral. E important sa i se explice ce are de facut inainte de a putea sa gandeasca sau sa puna in practica ce ar trebui sa faca. Acest proces al invatarii incepe la nastere si ii va fi furnizat initial de cei care ii sunt foarte apropiati. Nu exista un moment mai potrivit pentru a-l invata ce inseamna ascultarea – primul element al dezvoltarii constiintei si a simtului moral. In timpul acestor primi ani, copilul traieste intr-o lume a sentimetelor si descoperirilor, si nu a ratiunii.

Dar copilul nu este ajutat prin incercarea de a-l face sa rationeze singur. El este dependent de parinti pentru a-i da o directie. Are nevoie de niste reguli pe care sa le urmeze. Cel mic va fi extrem de dezorientat daca i se cere sa fie logic si sa-si hotarasca singur comportarea,

Daca nu veti prelua controlul foarte devreme il veti pierde pentru totdeauna.

Paul Tournier (unul dintre pionierii psihoterapiei centrata pe persoana), atragea atentia asupra unui aspect foarte important: “Exista multi parinti care nu doresc sa se certe cu copiii lor pentru fiecare greseala in parte. Ei recurg la autoritate doar in chestiunile serioase, grave, numai ca atunci este prea tarziu. Cedand mereu, si-au pierdut deja autoritatea“.

Alexis Carrel ( chirurg și biolog francez, laureat al Premiului Nobel pentru Fiziologie sau Medicină în 1912) a observat ca majoritatea parintilor, cata vreme copiii sunt mici, cedeaza in fata acestora tocmai cand ar trebui sa fie severi. Parintii se distreaza de maimutarerile lor, iar in adolescenta incearca sa puna ordine, exact cand copiii au mai mai are nevoie de libertate pentru a-si castiga propria experienta.

Atunci cand parintii detin un control riguros in primii ani, mai tarziu se pot destinde, pentru ca deja copilul si-a dezvoltat propriul control asupra faptelor sale. Daca limitele si controlul nu exista in primii ani de viata, nu numai ca mai tarziu copilul va avea de pierdut, dar mai mult ca sigur ca va reactiona violent impotriva oricarui tip de control si se va razvrati. Ordinele directe trebuie date in primii ani ani. NU-urile trebuie sa fie putine dar consistente si cu dragoste.

Nicicand rolul mamei nu este mai important in directionarea vietii celui mic, ca in primii ani. Nicicand scopul mamei, puterea de convingere, personalitatea si obiectivele ei nu sunt mai semnificative decat in aceasta perioada.

2.Cea de-a doua varsta a copiilor, se situeaza intre 8 si 12 ani si este varsta imitatiei.

Este perioada in care, oricat de bine l-ar educa parintele pe copil, cata vreme parintele este un exemplu negativ, inseamna ca ii da apa la moara sa procedeze la fel. Cu o mana ii da si cu cealalta ii ia. In acesti ani, modelele morale sunt extrem de importante pentru copil.

Regulile sunt importante dar puterea exemplului este cea mai stimulatoare. 

Copiii au nevoie sa invete din exemple concrete pana la varsta de 11 ani, deoarece capacitatea de a gandi abstract nu este inca dezvoltata complet. Propriile noastre trasaturi de caracter, cele puternice dar si slabiciunile, se oglindesc in viata copiilor nostri. Adesea, ce ne enerveaza cel mai mult la cei mici sunt de fapt, cele mai mari defecte ale noastre. 

Tot in aceasta perioada a copilariei, copilul isi dezvolta dispozitii fundamentale in ceea ce priveste luarea ulterioara de hotarari: de ce fel de oameni se va simti atras, ce vrea sa faca in viata, in ce fel va cheltui, cu cat respect ii va trata pe cei din jur, cat de importanta este integritatea pentru el.

Tot acum se fundamenteaza convingerile si valorile pe care se va bizui in momentele de furtuna sau de ispita si de nesiguranta din adolescenta. Atitudinea sa fata de viata si fata de ceilalti se dezvolta in functie de modul in care parinti vorbesc cu strainii, cu prietenii la telefon sau in vizita la o cunostinta. Atitudinile fata de oameni se reflecta in discutiile familiale despre ceilalti si in modul de abordare a nevoilor comuniatii si ale lumii.

Cititul este extrem de important in aceasta perioada. Cartile si revistele adecvate il vor ajuta sa-si stabileasca valorile.

3.Ce-a de-a treia varsta, dupa 13 ani, este cea a inspiratiei.

In perioada adolescentei, copilul este calauzit de ideile inaltatoare de orice fel.  Trebuie sa aiba niste eroi. Daca acesti eroi nu-i sunt indicati, ii gaseste el. Daca nu este inspirat de eroii care trebuie, va fi inspirat de cei care nu trebuie. In timpul acestei perioade, se poate castiga mult echilibru si caracter, daca adolescentul urmareste cu gandul de un anumit scop. El are nevoie de niste obiective pe termen scurt si lung. Sigur ca regulile si limitele sunt in continuare importante. Intre timp insa, adolescentul are nevoie de un control interior eficient, pentru ca parintii nu mai pot fi prezenti permanent.

Adolescentul isi retraieste toate experientele trecutului. Este adevarat ca pana sa ajunga adolescent, el stie exact ce cred parinti sau. Insa el nu intelege intotdeauna motivele ce se ascund in spatele acestor convingeri. De aceea este important sa va gasiti timp sa comunicati cu copiii, spunandu-le de ce credeti ceea ce credeti. Standardele si convingerile sunt intarite prin conversatie.

Tinerii au nevoie sa-si auda parinti, dar si colegii de generatie, discutand, despre aspectele importante ale vieti. Discutiile neprotocolare particuale pot avea un impact profund asupra gandirii tanarului. Din acest motiv, mai ales in faza de adolescenta, copilul trebuia sa simta iubirea, increderea si respectul parintilor. 

Comenteaza cu contul de FB