top 10 filme cu sport pentru copii

Comments

comments

  • Article By :
    Buna, Eu sunt Ana Maria Mitrus, sunt casatorita – cu Cristi, si sunt mama - pentru Alexandra si Andreea. Imi place sa petrec foarte mult timp cu familia mea si sa ma implic in tot ce inseamna cresterea si educatia fetitelor. Imi place sa cos si sa mesteresc, imi place sa citesc si sa aflu lucruri noi si interesante in orice domeniu. Imi plac oamenii care au ceva de spus si de la care pot sa invat ceva. Imi plac animalele, imi place sa merg cu rolele si imi place marea. Ma bucur de viata si sunt recunoscatoare pentru tot ce am.

Random Posts

  • De ce nu-mi las copiii sa se joace cu Slime

    Stiti ce este Slime-ul, da? E amestecul acela gelatinos pe care il tragi in toate directiile iar el revine instant la forma initiala. E o inventie foarte distractiva, are o constintenta ca o mangaiere iar asta te face sa o smotocesti incontinuu, oferindu-ti la schimb o relaxare foarte placuta.

    Slime-ul poate fi si mai amuzant datorita culorilor variate sau diverselor upgrade-uri printre care sclipiciul sau margelutele.

    Cel tare avantaj al Slime-ului este ca se face in casa, de catre copii. Este lucru manual adica, iar copiii pur si simplu il adora. Si in ziua de azi, ce-si doresc cel mai parintii daca nu sa-i vada pe cei mici ca mai fac si altceva in afara de telefoane, asa-i?

    Pana aici toate bune si frumoase, ati vazut ca Slime-ul are o multime de avantaje pe care si eu le apreciez si datorita carora as fi in stare sa cumpar tone de detergent, pasta de dinti si lipici lichid, ca sa le dau fetelor o preocupare constructiva.

    Doar ca in acest moment intervine si marea problema: majoritatea ingredientelor sunt toxice. Sunt genul acela de substante pe ambalajul carora scrie: toxic, afecteaza ochii, pericol de otravire, a nu se lasa la indema copiilor.

    • Detergentul este, din punctul meu de vedere, cel mai grav (daca mai conteaza aceasta clasificare). Lichid sau solid, contine tot felul de fosfati, agenti de inalbire, fenoli, hidrocarburi aromative, sapunuri, surfactanti anionici etc.
    • Lipiciul (lichid sau solid) este tot o substanta chimica despre care se presupune ca nu trebuie sa intre in contact cu pielea. Ca se mai mozolesc copiii cand lipesc doua hartii e una, dar sa se joace ore in sir cu aceste substanta e deosebit de periculos.
    • Pasta de dinti putem spune ca e cea mai sigura, avand in vedere ca nu exista pericol la inghitire. Totusi, daca ne gandim la cantitatea recomandata a fi folosita la fiecare spalare, la faptul ca destinatia principala sunt dintii si ca se recomanda clatirea dupa utilizare, ar fi util sa reevaluam pericolul ce poate aparea atunci cand stai ore in sir in contact cu ea. Daca ati folosit vreodata pasta de dinti pentru a va usca un cos sau un herpes, stiti cat de puternica este in contact prelungit cu pielea si ca poate arde, provocand leziuni destul de grave.

    Punand toti factorii de mai sus la un loc, mie personal Slime-ul mi se pare o jucarie extrem periculoasa, fiind toxica si nociva. Iar pe primul loc, revin, este detergentul. In conditiile in care stim cu totii cum arata mainile unei femei care muceste foarte mult cu aceste substante, nu vad de ce ne-am lasa copiii sa-si faca o jucarie cu ele. Noi ne protejam  uneori cu manusi si evitam contactul direct, insa ne scapa cumva din vedere ca cei mici ar trebuie protejati de doua ori mai mult.

    Nu doar ca au pielea mai sensibila si astfel se pot irita mult mai usor, nu doar ca sunt in crestere iar anumite substante pot afecta dezvoltarea copiilor… Mai adaugati si faptul ca ei nu se gandesc la aceasta jucarie ca la un produs toxic sau murdar (e normal, avand in vedere ca are detergent in compozitie) asa ca nu se spala pe maini dupa ce o folosesc. Apoi isi pun mainile pe fata, la ochi, le baga in gura sau ating diverse alte obiecte fara sa-si dea seama de consecinte.

    Va mai reamintesc doar ca pielea este cel mai mare organ al corpului uman. Tot ce atinge pielea se absoarbe in organism. Corect este ca nimic din ce nu poate fi pus pe limba sa nu fie pus pe piele. Sigur, nu multi respectam aceasta regula, avand in vedere vremurile pe care le traim, dar cu atat mai mult: haideti sa protejam pielea si sanatatea copiilor cat de mult putem. Sunt destule situatii pe care nu putem sa le controlam (cum ar fi poluarea de exemplu) asa incat nu exista absolut niciun motiv sa mai adaugam si altele cu buna stiinta.

    Cam asa pielea unor copii care s-au jucat cu Slime:

    foto

    Sper ca v-au fost de folos informatiile din acest articol si ca veti sta putin pe ganduri inainte sa ii lasati pe cei mici sa prepare un Slime. Sau chiar sa se joace cu unul primit cadou de la un prieten mai priceput.

    Astept sa-mi spuneti daca piticii vostri sunt fani Slime care e parerea voastra legata de acest subiect.

    Ca sa fiti la curent cu toate noutatile despre Meseria de Parinte nu uitati sa:

    1. Dati Like Paginii de FB Meseria de parinte,
    2. Subscribe la canalul de YouTube Meseria de Parinte
    3. Va inscrieti la Newsletter.

    Sharing is Caring!  Daca ti-a placut acest articol, distribuie-l catre prietenii tai de pe  Facebook (click aici).

    Comments

    comments

  • Alaptat cu program sau la cerere? Aceasta este intrebarea!

    Ca in multe alte aspecte legate de cresterea celor doua fete ale mele, si in cazul alaptarii am procedat diferit, pe masura ce cunostintele mele s-au imbunatatit si experienta a inceput sa-si spuna cuvantul.

    Prima fetita am crescut-o ca la carte, cu program fix pentru orice activitate. Aveam o agenda in care notam cand mananca, cand doarme, cand face baie, cand se joaca, etc. Este un comportament care nu ma caracterizeaza, sunt mai degraba adepta stilului “traieste clipa’ decat “traieste dupa program” asa ca mi-a fost foarte greu sa ma adaptez la un program fix. Insa in cartea pe care o aveam scria ca un bebelus are nevoie de rutina iar cand vine vorba de mese, nici nu se pune problema sa facem altfel. Medicul pediatru mi-a prezentat aceeasi abordare asa ca m-am conformat fara sa pun prea multe intrebari.

    Cu a doua fetita lucrurile au stat complet diferit. Am tinut-o doar in brate pana pe la 2 ani, am alaptat-o la cerere pana la 1 an si in general am schimbat cu 180 de grade toate regulile stabilite cu prima fetita. Instinctul mi-a dictat pentru a doua oara ce am de facut iar eu, fiind de data asta mult mai stapana pe mine, l-am ascultat si am simtit imediat diferenta.

    Kind mit der Uhr

    foto

    Ce v-am povestit mai sus se intampla acum 10 respectiv 8 ani. Sunt pur si simplu uimita sa vad ca si in ziua de azi, majoritatea specialistilor recomanda hranirea la program si cresterea copiilor ca pe niste roboti.

    Intrebarea este simpla: cand trebuie hranit un copil?

    Iar raspunsul este cat se poate de natural: cand ii este foame!

    Din nefericire, civilizatia a ajuns sa complice inutil acest raspuns simplu si evident. Daca ne intoarcem putin in timp o sa aflam ca prin anii 20-30, multi oameni credeau ca este un lucru bun sa creezi deprinderi la copii, cat mai devreme cu putinta. O mare parte a acestui antrenament consta, dupa parerea lor, in a obisnui cat mai rapid posibil copilul cu un orar strict. Asa cum si medicii impuneau acest ritm alimentar al unei mese la fiecare 4 ore.

    Acest regim teribil insa viola unul dintre principiile fundamentale ale unei educatii care are ca scop creearea unui copil sanatos din punct de vedere psihologic: respectul pentru individualitatea sa.

    Fiecare copil este un individ unic, care are dreptul de a se alimenta conform propriului sau ritm.

    Un ritm alimentar fortat, restrictionat orar, este imposibil sa faca bine unui copil. Nu numai datorita faptului ca este diferit de toti ceilalti, dar si pentru ca propriile sale nevoi alimentare variaza de la o zi la alta.

    Unde ajunge un copil hranit la ore fixe? Atunci cand ii este foame se simte frustrat, foamea pe care o experimenteaza un bebelus este o forta care domina tot. Atunci cand ii este foame, acesta senzatie este totala. Nu admite nicio intarziere, el are nevoie sa manance. Marea noastra majoritate, ca adulti, nu am simtit foamea asa cum o simte un bebelus.

    Ca termen de comparatie, e bine sa stim ca un copil care asteapta o ora si jumatate sa fie hranit, simte acelasi lucru pe care il simte un adult dupa trei zile de asteptare.

    In cea mai mare parte a cazurilor, un bebelus nu se sfieste.Cand ii este foame ne atrage atentia printr-o maniera inconfundabila: plange. Cu cat mai mult timp trece fara sa fie hranit, cu atat plansul devine mai violent.

    Daca impunem unui bebelus un orar strict de masa, acesta incepe sa-si dea seama ca poate plange din toate fortele fara niciun rezultat. In timp invata sa-si reprime furia si sa o inlocuiasca cu o resemnare profunda. Indiferent insa ce alege, furia permanenta sau resemnarea apatica, ceea ce invata din aceasta experienta este pentru el un aspect concret al vietii: pentru el viata este o realitatea cruda, detestabila, un demers plin de deceptii.

    Cu pasi mici, societatea noastra incepe in sfarsit sa realizeze ca stabilirea unui orar fix in alimentatia unui bebelus este o teribila greseala. Tot mai multe mame sunt hotarate sa aplice ceea ce se numeste mese adaptate la nevoile fiecarui copil.

    Aceasta metoda se bazeaza pe ceea ce ar fi trebui sa fie evident de la inceput: sa lasam copilul sa ne spuna el insusi cand ii este foame, trezindu-se si plangand.

    Problemele de alimentatie survin aproape intotdeauna datorita unor practici opuse nevoilor naturale, care au fost aplicate fie la prima varsta, fie la varsta de 3 ani. Noi, parintii, avem un mare aliat pentru a ne hrani copiii corespunzator: foamea lor. Daca respectam individualitatea copilului, daca veghem la satisfacerea nevoilor sale biologice, acesta nu ar trebui sa aiba vreo problema de alimentatie.

    Cel mai important lucru pe care il putem face pentru a-l ajuta pe bebelusul nostru sa capete o incredere fundamentala in el insusi si in lumea in care traieste este sa-l hranim atunci cand ii este foame.

    Ca sa fiti la curent cu toate noutatile despre Meseria de Parinte nu uitati sa dati Like Paginii de FB   si sa va inscrieti la Newsletter.

    Comments

    comments

  • Produsele Himalaya Herbals

    Citeam de curand un pliant de la Himalaya Herbals si am vazut siropelul Bonnisan pe care i-l dadeam Alexandrei cand era bebe. Am avut asa, un flash back, au trecut mai mult de 8 ani de atunci si imi aduc aminte ca nu stiam absolut nimic pe vremea aia despre ce inseamna produse naturale sau care este pericolul pesticidelor si al parabenilor ascunsi in cosmetice. Timpul a trecut, fetele au crescut, am crescut si eu si am invatat cum sa aleg produse naturale care sa ma ajute in demersul meu de a avea o viata curata si sanatoasa.

    De ce folosesc produsele de la Himalaya? In primul rand pentru ca au la baza ingrediente 100% naturale cultivate organic, fara pesticide. In al doilea rand pentru ca imbina progresul tehnologic modern cu principiile ayurvedice, recunoscand faptul ca cele mai importante secrete legate de sanatate si frumusete vin din negura timpurilor. In al treilea rand pentru ca se gasesc in majoritatea magazinelor naturiste dar si in supermarket-uri. Eu, de exemplu, imi cumpar pasta de dinti si gelul de spalat pe fata din Mega.

    Himalaya este printre putinele firme care oferta pasta de dinti fara fluor (100% naturala si vegana), cu un gust foarte bun si la un pret decent. Adica folosibila si mai ales acceptata de copii :).

    Pasta de dinti - Alb Stralucitor (75ml)

    Crema hidratanta din pacate nu este tolerata de tenul meu insa Cristi o foloseste pe post de aftershave. E foarte incantat, pentru ca pielea ramane moale si catifelata si nu apar iritatii. Eu o folosesc pentru maini si uneori pentru picioare.

    Crema hranitoare (50ml)

    Gelul purificator pentru curatat fata in schimb, il folosesc de cativa ani buni si inca nu am gasit altul care sa-l inlocuiasa. Este genial pentru tenul gras, curata in profunzime si lasa pielea curata fara sa usuce.

    Gel purificator pentru curatarea fetei cu Neem (150ml)

    Balsamul purificator pentru buze este nelipsit in geanta, si vara si iarna, si pentru ca este natural le las si pe cele mici sa “se dea cu ruj” 🙂 .

    Balsam hranitor pentru buze (4,5gr)

    Crema pentru uz general, am descoperit-o in primavara, in Mega, si o folosesc cu succes pentru zgarieturi, taieturi sau orice leziune pe piele. Este calmanta, antiseptica, antifungica si antiinflamatoare.

    Crema pentru uz general (20gr)

    Ce am descoperit acum, citind pliantul 🙂 , si vreau neaparat sa cumpar just in case, este Gelul decongestionant nazal care, in plus, alina si durerile de cap.

    Decongestionant nazal (50gr)

    Filosofia celor de la Himalaya porneste de la dorinta de a testa stiintific proprietatile plantelor si de a oferi medicinei traditionale ayurvedice o infatisare contemporana care sa poata fi acceptata de catre societatea actuala. Pana in prezent, compania a lansat sute de produse care astazi sunt distribuite in peste 89 de tari din intreaga lume.

    Daca si voua va plac produsele naturale, va incurajez sa vizitati site-ul Himalaya Herbals, pentru ca gasiti acolo atat cosmetice (pentru adulti si copii) cat si suplimente nutritive (sunt sigura ca daca ati avut reteta de antibiotic, doctorul v-a recomandat si Liv 52, pentru a va proteja ficatul. E tot de la Himalaya).

    Comments

    comments

  • Daca un profesor de gimnaziu nu poate sa exceleze la toate materiile, atunci elevilor de ce li cere asta?

    De cand am copilul in ciclul gimnazial am aflat pe pielea mea ce inseamna goana dupa note si implicarea intregii familii atunci cand vine vine vorba de teme si proiecte. Am reusit sa facem o echipa multidisciplinara care acopera toate materiile, avand experti la cele mai importante (unde ne dorim sa aprofundeze materia) si consultanti la cele unde vrem doar note.

    Si noi adultii, la fel ca si copiii nostri, avem pasiuni si preferinte, avem inclinatii spre anumite domenii insa oricat de mult ne-am dori, nu putem sa fim destepti peste tot. Daca s-ar putea asta, atunci si in clasele 5-8 ar exista un sigur profesor care ar acoperi toate materiile, am dreptate?

    Pana la urma, ce mare lucru sa fii profesor de clasa a 5a si sa predai si istorie si geografie si biologie si romana si matematica? Desenul, muzica si sportul, nici macar nu le pun la socoteala. Iar Educatia tehnologica este o gluma de care chiar si profesorii rad.

    Revenind, vi se pare ceva foarte greu ca un profesor, care are o anumita experienta, care cunoaste tehnici de predare, care stie sa explice, sa acopere toate materiile enumerate mai sus? Mie nu mi se pare ceva iesit din comun.

    Dar vedeti cum e construit sistemul? Profesorii nu pot sa acopere toate materiile de clasa a 5a, adresandu-se unor copii de 10 – 11 ani, insa acesti copii trebuie sa exceleze la toate.

    Se presupune ca acesti copii sunt niste mici genii, straluciti si la stiintele exacte si la artele frumoase si la materiile umaniste. In plus, sunt si performeri sportivi, pentru ca la ora de sport nu e destul sa alerge si sa se joace cu mingea. Ei trebuie sa atinga anumite rezultate, asa zisele bareme, fara de care nu pot lua 10. Un exemplu foarte bun este chiar copilul meu, care desi face scrima de performanta de 3 ani, face antrenament de 4-5 ori pe saptamana (inclusiv lectii particulare), desi participa la concursuri internationale unde are rezultate remarcabile, desi este in al doilea an in care s-a calificat la nationale, ei bine, copilul meu are nota 9 la sport pentru ca nu poate sa sara cum trebuie la capra (sau cal sau cum doamne iarta-ma s-o numi cutia aia in care se tin mingile).

    Notele pe care le primesc copiii sunt evaluarile personale si subiective ale profesorilor care nu stapanesc nici macar materia lor, pe care o predau, ce sa mai spunem si de celelalte? Iar media generala din clasele 5-8 este in masura sa le afecteze tot viitorul, pentru ca nu-i asa, un copil care vrea sa intre la arte plastice, trebuie sa stie si fizica de 10 si chimie la fel, pentru ca se intra cu note mari la liceul de arte.

    Iar un copil care isi doreste sa faca cibernetica la facultate, eventual sa plece la studii in strainatate, ei bine acest copil va trebui sa aiba mare grija in clasa a 5a la materiile numite religie, desen si muzica (ca sa nu ziceti ca ma iau iar de sport 🙂 ), pentru ca niste note mici la aceste materii atat de importante pentru cibernetica, ii pot afecta admiterea la liceul din care va pleca direct la facultate.

    Este revoltator si absurd cum se cere de la copii sa fie buni la toate materiile, sa fie straluciti si atenti la ore care ii plictisesc, fara sa se tina cont de posibilitatile fiecaruia, de inteligenta emotionala sau de interesele personale.

    Acum 5 ani, cand am fost la prima sedinta cu parintii, un parinte care avea si copii mai mari, ne-a atras atentia sa pastram toate lucrarile, desenele, diplomele si orice hartie pe care o produce copilul nostru, pentru ca va avea nevoie de ele la “portofoliu”. Acest “portofoliul” s-ar putea sa conteze pentru media de admitere la liceu, cel putin asa se aude prin Minister. Un alt parinte, mai pragmatic, i-a raspuns, “Hai lasati, ca pana ajung copiii nostri la liceu, sigur n-o sa mai existe Ministerul Invatamantului. De fapt nu o sa mai existe nici invatamant nici nimic. O sa se descurce cine poate, cine are parinti care il sustin si care se preocupa de educatia lui“.

    Am luat vorbele respective ca pe un fel de premonitie, asa ca le scriu aici, sa ramana “la dosar” 🙂 .

    Eu nu-mi doresc sa dispara Ministerul, ba din contra, astept masuri care sa rezolve o data problema asta a educatiei. Astept masuri precum cea mai recenta, prin care s-a anuntat ca media generala din clasele 5-8 va conta doar 20%, fata de 25% cat era pana acum, la admiterea la liceu. Restul de 80% va fi reprezentat de nota de la evaluarea nationala sustinuta la sfarsitul clasei a 8a.

    Despre ce este vorba in evaluarea nationala, si ce presupune pregatirea pentru acest examen, intr-un articol viitor.

    Ca sa fiti la curent cu toate noutatile despre Meseria de Parinte nu uitati sa dati Like Paginii de FB   si sa va inscrieti la Newsletter.

    admitere liceu 2017

     

     

    sursa

    Comments

    comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*
*