Ce sunt serbarile si la ce folosesc ele?

Azi am vorbit cu dna educatoare de la grupa mica (respectiv educatoarea Andreei), care mi-a spus, putin ingrijorata, ca Andreea nu vrea sa repete poezia pentru serbare. Nu vrea sa zica nimic, nimic! So what? i-am raspuns (in gand evident).

Dna educatoare imi sugereaza sa mai repet eu cu Andreea acasa, poate totusi, o sa zica singura poezia. Era evident ca isi face griji, asa ca am linistit-o cum am putut, i-am explicat ca daca Andreea nu vrea sa zica poezia nu avem nicio sansa sa o convingem, asa ca ar fi bine sa nu-si puna mari sperante in ea. Probabil ca o sa cante bucuroasa impreuna cu toti copiii, dar sa iasa singura in fata si sa zica ceva, orice… no way .

Precizez ca aceasta postare nu este despre dna educatoare care este o draguta si care se implica foarte mult in activitatile din clasa. Aceasta postare este despre serbari, mai exact:  ce sunt serbarile si la ce folosesc?

Din  experienta mea scurta  (o sa includ totusi si experienta mea de copil participant la serbare, nu doar cea de mama de copil participant la serbare), sa iesi in fata a cel putin 20 de persoane  (care gesticuleaza, fac poze, iti dau cu blitul in ochi) si sa spui ceva, orice, nu e cel mai placut lucru. Iti trebuie o mare prezenta de spirit, i-as spune chiar vocatie si sunt convinsa ca procentul mic de copii care se descurca bine la serbari reprezinta o categorie aparte. Acesti copii sunt chiar talentati si e evident ca au inclinatie pentru activitati artistice. Restul copiilor (un procent covarsitor) l-as imparti in cei care plang (si nu vor sa zica nimic nimic, e mare lucru daca accepta sa stea printre copii si nu langa mami/tati/bunici in sala) si cei care balmajesc ceva, rosii in obraji, cu privirea fixa la educatoare (care le sufla cuvintele, la fel de incordata ca si ei) si care sunt la un pas de prima categorie, doar ca la ei au functionat  incurajarile de genul “daca plangi : se supara mami pe tine/ nu mai vine mosul/esti urat(a) (cui ii plac copiii urati?)/ nu-ti mai dau bomboane/ nu mai mergem in parc” etc.

Anul 2008 serbare de Craciun, Alexandra grupa mica (2 ani si 10 luni): Nu a vrut sa stea singura pe scaun, noroc ca mi-am facut loc in spatele ei, nu a vrut sa zica nimic, s-a speriat cand a intrat Mosul, a inceput sa planga, nu a vrut nici sa se duca sa ia cadoul. Poze nu am, doar amintiri.

Anul 2009 serbare de 8 martie, Alexandra grupa mica (3 ani si 1 luna): Nu a vrut sa iasa in fata clasei  sa stea cu impreuna cu copiii si cu dna educatoare, a vrut sa stea cu mine pe scaun. Asa ca m-am dus eu cu ea in fata clasei. Dna educatoare s-a suparat, i-a zis ca e bebelus, Alexandra a inceput sa planga, dna educatoare nu a mai bagat-o in seama. La un moment dat  a disparut si n-o mai gaseam (din pacate nu e vorba de dna educatoare 🙂 ). M-am cam speriat ce sa zic…

De a doua zi Alexandra a inceput sa faca pe ea la gradi si sa vomite dimineata cand intram pe usa gradinitei. Dupa 1 luna am schimbat gradinita.

Anul 2010, luna iunie Serbare de sfarsit de an, Alexandra (4 ani si 4 luni). Primise un rol dar pentru ca nu coopera la repetitii, dna educatoare care este o draguta, s-a hotarat sa o faca prezentator (ca o paranteza, eu in timpul asta asteptam sa vad ce rol are ca sa stiu ce costum ii fac. Cand am auzit ca o sa fie prezentatoare, am ramas perplexa, cu ce Dumnezeu sa o imbrac? O prietena mi-a zis sa-i fac costum de Octavian Ursulescu 🙂 ). Anyway, am imbracat-o in Avril Lavigne…

A prezentat cu succes primele doua momente artistice (impreuna cu motanul incaltat 🙂 ), dupa care a inceput sa se imbranceasca cu motanul co-prezentator, au inceput  sa se alerge, toti copii au sarit de pe scaune si a inceput harmalaia. Super distractie!

Anul 2010, serbare de Craciun, Alexandra (4 ani si 10 luni) are rol de Craiasa zapezii. I-am facut costumatia din rochia mea de mireasa si cred ca asta a fost cea mai mare motivatie pentru ea.

A reusit sa-si zica poezia, a si cantat dar era atat de crispata incat dadea intr-una din mana, uitand ca are bagheta si facand ravagii printre ceilalti copii care nu stiau cum sa se fereasca. Eu ii tot faceam semne sa aiba grija cu bagheta dar ea nu-si dezlipea privirea din ochii dnei educatoare.

In aceeasi zi, serbare la grupa mica, Andreea (2 ani si 1 luna): a plans in continuu, nu a vrut sa plece de langa noi, nici la mine in brate nu a vrut, doar la tati (amandoua stiu ca eu sunt politistul rau care le duce la gradi, in timp ce tati e politistul bun care sta cu ele acasa, cand politistul rau agreaza acest lucru).

Anul de gratie 2011, serbare de sfarsit de an, Alexandra (5 ani si 4 luni) este Ileana Cosanzeana. Discutiile au inceput cu mult timp inaintea serbarii, pentru ca ea trebuia sa se casatoreasca cu Praslea cel voinic (Rares), conform scenariului. Doar ca, ea il vroia pe Fat Frumos (Alexandru). Mai trebuie sa va explic ce si cum? Cred ca e evident.

Cireasa de pe tort a fost momentul artistic cu dna de engleza, cand a inceput sa planga in hohote ca vrea si ea “stralucire” cum are Alexia. N-am inteles nimic, iar a fost certata putin ca strica dinamica grupului :P, noroc ca nu a auzit, hohotele ei fiind la un volum mult prea mare. Dupa cateva zile am deslusit misterul, uitandu-ne la poze: vroia si ea coroana roz cu “fire” cum avea Alexia si nu cu verde cu “mountains” asa cum ii cerea ei rolul.

Dupa cateva zile, serbare de sfarsit de an grupa mica, Andreea 2 ani si 7 luni. Un inceput promitator, si-a ocupat locul desi era nedumerita si speriata, a dat si ea din maini si din picioare asa cum era scenariul, dar la un moment dat a inceput sa planga si nu stia nimeni de ce (acasa am deslusit ca ii batea soarele in ochi si nu-i placea).

Pana la urma s-a inveselit la momentul artistic in limba engleza. Nu a avut rol (o alegere inteleapta) si per ansamblu i-a placut desi n-a inteles nimic. Iar Alexandra a secondat-o in permanenta :).

Acum ne pregatim de serbarea de Craciun. Alexandra are 5 ani si 10 luni, iar Andreea 3 ani si 1 luna. Nu stiu nimic despre rolul Andreei (exceptand faptul ca nu vrea sa repete poezia) iar Alexandra  o sa fie vulpita :). Astept cu interes si va tin la curent.

Si ca sa ne distram: daca ma puneti pe mine (om in toata firea, cu o oarecare experienta de vorbit in public, moderat intalniri si facut prezentari)  sa spun o poezie in fata clasei in timp ce altcineva ma evalueaza si imi pregateste zaharelul sau biciul, ce credeti ca o sa fac?

a) spun poezia cu succes

b) ma pun pe plans/ma balbai si ma fac de ras

c) nu ma duc.

Comenteaza cu contul de FB