Ce-si doresc copiii si ce le oferim noi?

Prima data cand am fost intr-o excursie cu fetele, acum multi ani, a fost destul de complicat. In sensul ca aveam o perioada supermegaextra plina la birou, veneam acasa ca la hotel, doar ca sa dorm si sa ma schimb. A fost nevoie de multe aranjamente ca sa ma asigur voi putea sa recuperez ziua respectiva.

Insa mi-a placut atat de mult sa ma bucur de ziua petrecuta departe de grijile cotidiene, incat intr-un coltisor al mintii a inceput sa se infiripeze din ce in ce mai puternic dorinta de a sta mai mult in preajma fetelor, sa le vad cum cresc, sa le ajut cu temele si, ce ma rodea cel mai tare, sa ne bucuram de vara impreuna.

jucarii

Apoi, in a doua excursie, am fost coplesita de toti copiii care s-au strans in jurul meu spunandu-mi cat de mult si-ar dori  “sa vina si mami  cu mine in excursie“.

O sa vina si mami a ta la un moment dat” i-am raspuns, nestiind insa daca mami a lui chiar isi doreste asta.

De fapt nu poate sa vina, pentru ca mami munceste foarte mult. E avocat si munceste la nașul meu. Nașul meu e foarte bogat, are si un bloc“.

Aaa, ok, atunci poate il convinge si pe nasul tau sa vina in excursie, cred ca ar fi si mai amuzant” i-am raspuns, nu foarte sigura insa ca cineva ar putea detine un bloc atunci cand o arde prin excursii de copii.

Si eu as vrea ca mami sa vina cu mine, dar nu poate, si ea munceste foarte mult si seara invata. Face o a doua facultate“, a intervenit o fetita.

Wow, inseamna ca e foarte desteapta, mami a ta“, i-am raspuns fetitei care nu reusea sa-si gaseasca pachetul cu biscuiti in rucsacul cat ea de mare. O remarcasem de cand am coborat din autocarul colorat, cand toti copiii radeau si se inghionteau iar ea statea foarte serioasa intr-o parte. In toata excursia nu am reusit sa o fac sa zambeasca, nici eu dar nici altcineva. Un copil matur, care se pregatea pentru viata si care isi cunoastea foarte bine datoriile si urma cu strictete regulile.

O alta fetita, insotita de o bunica cerber, care nu o scapa nicio clipa din ochi, a reusit sa isi faca drum printre ceilalti copii si fericita mi-a intins telefonul. “Uite, am o poza cand am inotat cu delfinii.

Asta chiar ca e o amintire extraordinara“, i-am spus privind amuzata la poza colorata in care o fetita de aproximativ 4 ani, imbracata cu o vesta gonflabila portocalie, mangaia incantata un delfin.

E facuta in Dubai, cand am fost de ziua mea, cand am facut 4 ani“, mi-a comunicat fetita cu mandrie.

Ti-ai facut ziua in Dubai? La 4 ani?!“, nu am putut sa ma abtin. (Si la 18 unde o sa te duci? am continuat in gand).

Am ascultat pe rand povestile copiilor stransi in jurul meu, si chiar daca inca nu-mi explic motivul pentru care au tinut sa impartaseasca cu mine toate detaliile, imi aduc aminte un singur lucru: toti si-ar fi dorit ca parintii lor sa vina cu ei in excursie. De fapt sa petreaca mai mult timp cu ei. Sa nu mai fie plecati de dimineata pana seara la munca si sa fie mai prezenti in viata lor.

I-am incurajat pe fiecare cum am putut, desi adevarul este ca nu prea era nevoie sa adaug nimic, cei mici aveau toata gama de scuze bine invatata. Imediat dupa ce-mi spuneau ce isi doresc, continuau cu o lista intreaga de motive pentru care acel lucru atat de normal si de natural nu se intampla. Si totul se invartea in  jurul banilor.

Intr-un fel, pot spune ca sunt copii cu o viata fericita. Au posibilitati, beneficieaza de educatie superioara, au haine frumoase si telefoane scumpe, insa cu totii, dupa ce isi etalau posesiunile materiale reveneau la aceeasi fraza, care transmitea o tristete fara margini “ce mult mi-as dori sa fie si mami in excursie”.

Am incercat sa nu ma implic in toate aceste povesti pentru ca nu este menirea mea sa judec pe nimeni. Sunt convinsa ca fiecare parinte isi doreste tot ce e mai bun pentru copilul lui, asa ca singurul lucru pe care mi-am promis sa-l fac a fost sa le intreb pe fete ce isi doresc ele cu adevarat de la noi.

Raspunsul e inevitabil acelasi, ca isi doresc mult mai mult sa ne vada prin zona, decat sa le scaldam in bani, vacante si cadouri. Le-am explicat ca poate la un moment dat nu or sa mai fie la fel de fericite cu aceasta alegere si nu le-am crezut cand ne-au raspuns ca nu este adevarat. Asa ca din cand in cand le mai testam si cand mergem pe la cumparaturi taiem de pe lista chestiile scumpe si de care nu avem nevoie. Ghinionul este ca de obicei se ajunge la jucarii iar ele suporta (inca) foarte bine aceasta situatie. Au invatat sa stranga bani si, ce ma bucura cel mai tare, au invatat sa aiba rabdare si sa astepte pana vor primi sau isi vor cumpara ceva ce isi doresc.

Asta e alegerea noastra si stiu ca nu e valabila pentru orice familie si orice copil. Poate ca va veni o vreme cand ne vom intoarce si noi in zona de facut (multi) bani iar pretul platit va fi timpul petrecut impreuna si alaturi de fete, insa momentan asta nu se numara printre proritatile noastre.

Sunt curioasa, voi ati reusit sa gasiti echilibrul intre job – bani – timp? Ati aflat ce isi doresc copiii vostri si ati reusit sa va reorganizati viata astfel incat sa fie cu adevarat impliniti? Mi-as dori sa strangem cat mai multe povesti pentru ca sunt sigura ca in fiecare situatie exista argumente pe care nu le cunosti decat daca esti acolo, in papucii tai. Restul sunt doar impresii din afara.

Ca sa fiti la curent cu noutatile despre Meseria de Parinte nu uitati sa dati Like Paginii de FB   sau sa va inscrieti la Newsletter.

Comenteaza cu contul de FB

4 thoughts on “Ce-si doresc copiii si ce le oferim noi?

  1. La mine venea mama tot timpul in excursie si ma enerva treaba asta. Stiam ca ma pot descurca, de ce imi trebuia cineva care sa decidă ce sa cumpar si cat sa mananc? :)) Asa gandeam eu atunci. Dar na.. au fost alte vremuri, parinti altfel, joburi altfel.. aveam timp sa ne saturam de ei. Acum e invers

    1. Sa stii ca si eu am acelasi sentiment, parinti in excursie = control.
      Insa cred ca cel mai important este sa aflam ce isi doresc de fapt cei mici. E foarte simplu, trebuie doar sa-i intrebam 🙂 .

  2. Copiii mei vor o zi libera in care sa stam doar in casa. Astfel incat am decretat fiecare zi de sambata zi de stat in casa. Nici macar in curte nu iesim! Stam impreuna!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *