Ce gandeste un copil cand e pedepsit?

Am doua suprize pentru voi la sfarsit.

Am fost un copil foarte incapatanat. Daca eram nedreptatita, pedepsita sau chiar si la cea mai mica observatie pe care nu o meritam, strangeam din dinti pana ii simteam cum trosnesc, imi infigeam unghiile in palma si aruncam sageti din ochi. Daca as fi avut putere as fi distrus totul in jurul meu. Le-as fi aratat eu lor. Dar nu aveam cum asa ca singura forma de revolta pe care am gasit-o la indemana a fost sa nu mai colaborez. Ma transformam intr-un fel de Gica Contra care nu facea decat sa enerveze si sa se puna de-a curmezisul. Nu te mai intelegeai cu mine iar asta ducea la un cerc vicios pentru ca inevitabil urmau pedepsele si observatiile de care spuneam la inceput.

Mi-as fi dorit totusi ca cineva sa ma intrebe si sa ma asculte. Sa stiu ca pot sa spun ce am pe suflet si chiar daca, poate, am gresit, am facut-o pentru ca am avut si eu nemultumirile mele.

Din fericire nu am avut experiente cu pedepsele corporale. Probabil ca, asa cum ma stiu, lucrurile ar fi degenerat si cine stie unde s-ar fi ajuns.

Experientele mele din copilarie m-au facut sa declar cu mana pe inima oricui vrea sa ma asculte, ca pedepsele nu functioneaza. Niciodata un copil pedepsit nu o sa spuna “da, mami si tati au dreptate, imi pare rau si nu o sa mai fac”. Niciodata nu o sa se intample asta. Ce se intampla de fapt este ca cel mic se simte nedreptatit, neinteles si cel mai probabil  vrea sa se razbune.

Mult mai productive sunt discutiile serioase dar pe un ton prietenesc, din care cei mici pot cu adevarat sa invete ceva. Singurul dezavantaj al acestor discutii este ca sunt de durata, fata de pedepse care au efect imediat.

Practic, avem de ales intre metoda usoara si imediata cu efecte sigure pentru noi dar devastatoare pentru copii (pedeapsa) sau metoda mai dificila, care este de durata, care necesita foarte multa rabdare si indoieli din partea noastra dar care este cea mai benefica pentru copii (explicatia si argumentarea).

Citeste si:  Good to be home

La noi in casa pedepsele nu exista. Ma revolta doar gandul ca cineva ar putea sa-mi pedepseasca copiii in loc sa discute cu ei rational si sa le acorde incredere. Pentru ca atunci cand pedepsim practic nu le recunoastem copiilor faptul ca sunt inteligenti, ca pot sa inteleaga, ca pot sa discearna si pot sa aleaga. Cand ii pedepsim ii consideram niste batuti in cap care nu asculta decat de frica sau de bataie. In loc sa facem apel la inteligenta lor ii supunem cu forta si autoritatea noastra.

Am aflat in urma unui sondaj facut de curand si la care au raspuns aproape 2500 de adulti care fac parte din “generatia bataii rupte din rai” ca majoritatea procedeaza la fel ca mine. Evita pedepsele si prefera comunicarea deschisa cu copiii lor.

Peste 75% dintre parintii care au participat la sondaj au marturisit ca au fost pedepsiti. Intrebati daca ar reactiona la fel in situatii similare, doar 1% dintre respondenti ar urma exemplul parintilor lor.

Sondajul a avut variante multiple de raspuns. Rezultatele interpretate sociologic motiveaza actuala campanie #farapedeapsa desfasurata de totuldespremame.ro.

  • 76% dintre cei care au raspuns intrebarilor au fost pedepsiti (fizic sau emotional) de parinti cel putin o data; doar 24% spun ca nu au fost niciodata pedepsiti, nici fizic, nici emotional.
  • Cei mai multi dintre respondenti isi amintesc pedeapsa emotionala (39%), iar 20% pe cea fizica.
  • Mai mult de jumatate dintre cei pedepsiti spun ca, atunci cand erau mici, cel mai mult ii dureau amenintarile si injuriile.
  • De cele mai multe ori, atunci cand erau pedepsiti, se simteau nedreptatiti. O treime dintre ei se simteau si speriati, iar aproape o treime furiosi.
  • 80% dintre respondenti si-ar ajuta copilul sa inteleaga unde a gresit. Totusi, un sfert dintre pprintii de azi ar folosi pedeapsa.
  • Cei mai multi dintre respondentii pedepsiti si-ar fi dorit ca parintii sa fie multumiti de ei, iar mai mult de o treime sa fi fost iubiti, ascultati si acceptati. Cei care nu au fost pedepsiti s-au simtit mai iubiti si acceptati de parintii lor.

Infografia GENERATIA BATAII RUPTE DIN RAI

Pedeapsa emotionala (amenintari, injurii, izolare) cantareste mai mult in amintirile proaspetilor parinti decat pedeapsa fizica, arata sondajul online. Pedeapsa i-a „invatat” pe copiii de ieri, deveniti parintii de azi, teama de consecintele propriilor actiuni, determinandu-i deseori sa minta sau sa ascunda adevarul de parintii lor. Solutia? Mai mult de doua treimi din respondenti sunt de parere ca daca ar fi astazi in locul propriului parinte, ar incerca sa-si ajute copilul sa inteleaga unde a gresit, in loc sa foloseasca pedeapsa. Totusi, un sfert dintre parinti iau in calcul pedeapsa pentru a corecta comportamentul copiiilor.

Citeste si:  Cam cat de dor poate sa-ti fie de un pisoi?

Empatia si calmul – aliatii parintilor linistiti

Dr. Laura Markham, doctor in psihologie, parinte si fondator ahaparenting.com a transmis, la inceputul acestei luni, la lansarea cartii sale, „Parinti linistiti, copii fericiti: cum sa inlocuim tipetele cu conectarea” un mesaj catre parinti: „Indiferent ce simte copilul, este intotdeauna de preferat sa ii aratam acestuia ca sentimentele lui sunt acceptate si ca pot fi exprimate, deoarece sunt ale lui. Nu este o solutie sa punem in aplicare distragerea atentiei de la durerea pe care o simte, pentru ca in acest fel supararea este reprimata si ramane cu el pentru totdeauna.”

Spunem NU pedepselor fizile si emotionale. Ne vine in ajutor, pentru prima data in Romania, DR. LAURA MARKHAM, fondator www.ahaparenting.com, doctor in psihologie clinica, care va sustine 4 conferinte speciale pe 14 si 15 noiembrie 2015, la RIN GRAND HOTEL, in care va vorbi despre dezvoltarea si mentinerea unei relatii armonioase in familie: „Parinte linistit, deci copii fericiti”, „Creste un copil inteligent emotional”, „Parinti linistiti, frati fericiti” si „Parenting linistit: mindfulness si autocontrol”. Conferintele se adreseaza parintilor de copii de toate varstele, de la bebelusi si pana la adolescenti, iar sfaturile ei pot fi citite pe AHAparenting.com, MotheringMagazine, Pregnancy.org.  Dr. Laura Markham isi propune sa schimbe lumea, preschimband adultii de maine unul cate unul, prin ajutorul oferit parintilor lor.

Citeste si:  Si in 2015 inot pentru copiii prematuri si famiile lor

Evenimentul face parte din seria Conferintelor TOTUL DESPRE PARENTING. Inscrierile se pot face aici.

Mi-as dori sa pot sa va iau pe toti la conferinta, sa invatam impreuna sa crestem copii fericiti si cu stima de sine. Sa invatam impreuna cum sa ne respectam copiii si cum sa-i crestem ferm dar bland pentru ca ei sa poate sa ceara mai tarziu sa fie respecati.

Din pacate nu pot sa va iau pe toti, am o singura invitatie. Daca va doriti sa mergeti astept sa-mi spuneti si maine vom afla (cu random.org) cine va primi invitatia. Cu promisiunea ca o sa incerc sa va povestesc cat mai multe de la conferinta.

Si, ca o consolare, mai am de oferit un pachet de doua carti scrise de Dr. Laura Markham. Tot asa, astept sa-mi lasati un comentariu si vom desemna un castigator prin tragere la sorti.

Ca sa fiti la curent in timp real cu toate noutatile de pe Meseriadeparinte.ro nu uitati sa va inscrieti la Newsletter.

Coperta_CopiiFericiti Coperta_FratiFericiti

Evenimentul din 14-15 noiembrie este sprijinit de OLYMPUS, URGO, SECOM, METROPOLITAN, MEDLIFE.

PARTENERI: ITSY BITSY, GANDUL.INFO, EUROPA FM, HOTNEWS.RO, SMARTWOMAN.RO,

MESERIADEPARINTE.RO, GHIDUSII.RO,  CATCHY.RO, ZILE SI NOPTI, KIDSPOTS.RO, SUNTPARINTE.RO, B24KIDS, WOWMOM.RO, PRINTESAURBANA.RO, OZZY.RO, CUIBULBERZELOR.RO, MAMABOUTIQUE.RO, BLOGDEPARINTI.INFO, RALUCALOTEANU.RO, FLORINABADEA.RO, CATINCAVLAD.RO, ANCABALABAN.RO, FUNPARENTING.RO, BLOGULIRINEI.RO, REGINAMAMA.COM, CITADINUL.RO, ROATA MARE.COM, POVESTIDEMAMA.RO, DANA.URBANKID.RO, DIANA.URBANKID.RO, CRISTINAOTEL.RO, BOGDANADOBRE.RO, TUSIBEBE.WORDPRESS.COM, ZELIST.RO,  SUNTMAMICA.RO, GANGBLOG.RO, RUXANDRALUCA.RO, VIATACUCOPII.NET, PISICAPESARMA..RO, IOANA GROZEA (zenbebe.ro), La Ceai cu Mamici, SMARTANDHAPPYCHILD.RO.

Pentru informatii suplimentare, va rugam contactati: conferinte@totuldespremame.ro

 

Comments

comments

  • Buna, Eu sunt Ana Maria Mitrus, sunt casatorita – cu Cristi, si sunt mama – de Alexandra si Andreea. Imi place sa petrec foarte mult timp cu familia mea si sa ma implic in tot ce inseamna cresterea si educatia fetitelor. Imi place sa cos si sa mesteresc, imi place sa citesc si sa aflu lucruri noi si interesante in orice domeniu. Imi plac oamenii care au ceva de spus si de la care pot sa invat ceva. Imi plac animalele, imi place sa merg cu rolele si imi place marea. Ma bucur de viata si sunt recunoscatoare pentru tot ce am.

  • Cum sa recunosti un copil anxios si 15 tehnici pentru a-l calma

    Vi s-a intamplat vreodata sa aflati cu stupoare ca aveti un monstru sub pat? Totul intr-o criza de plans aproape […]

  • Aveti idei inovatoare legate de viitorul copiilor?

    Eu am! O multime de idei care mai de care mai inovatoare, pe unele am reusit sa le pun in […]

  • Trece timpul ca nebunul…

    Cum stati cu timpul? Eu stau destul prost. Nu neaparat pentru ca nu am timp ci mai degraba pentru ca […]

  • Lansare “Tartine et Chocolat”

    De curand s-a lansat in Romania primul boutique oficial  Tartine et Chocolat – un brand de lux ce comercializeaza produse pentru copii. […]

26 thoughts on “Ce gandeste un copil cand e pedepsit?

  1. Eu am niste povesti foarte triste din copilaria mea. Incerc sa ma vindec si cred ca citirea acestor carti m-ar ajuta foarte mult. La conferinta nu pot sa merg, nu am cu cine sa las copiii.

  2. Imi doresc cartile. Sa le pun in mijlocul casei sa le vada (si poate sa le citeasca) toti bunicii. Multumesc.

  3. Eu sunt de acord cu chestiile astea, dar parintii zilelor noastre inteleg gresit acest aspect. Altfel nu-mi explic de ce, cu toata intelepciunea de care cred unii ca se bucura, copiii sunt din ce in ce mai dificili, mai galagiosi si mai agresivi. Si cu toata dragostea, intelegerea pe care le am fata de acestia, recunosc (uneori) ma simt depasita. Am in fata blocului o gasca de baieti de 5 – 6 ani pe care ii vad numai cu ciomege in maini, cu pietre. Cand incercam sa parcam masina, ne sar in fata si se stramba la noi, zbiara, urla, se-mping etc. Nu de putine ori am fost pe punctul de a zbiera la ei ori de a le cauta parintii. Ca sa nu mai zic ca ne-au pocnit aripa masinii cu o piatra. Nu mi se par inocenti si blanzi, amuzanti si dragastosi… Nu stiu de ce! Copilul nu trebuie sa fie neaparat pedepsit, dar daca nu cunoaste conceptul de limita nu are prea mari sanse sa se adapteze in viitor, sa-si faca prieteni ori sa fie acceptat de semeni. Degeaba mai spun unii ca si noi eram la fel…e total neadevarat! Generatiile difera foarte mult, stimulii difera, limbajul difera, modul de gandire difera. Eu cred ca si-au pierdut copilaria printre degete…

    1. Laura, exista tot felul de situatii si fiecare trebuie abordata in cel mai potrivit mod. Probabil copiii de care spui nu au cum sa fie inocenti si blanzi si amuzanti si dragastosi daca nimeni nu i-a invatat ce inseamna asta. In general copiii repeta ceea ce vad si ceea ce li se face. E simplu.
      Generatiile intr-adevar difera foarte mult. Este o alta lume pe care noi facem eforturi sa o intelegem si la care sa ne adaptam. Copiii nostri sunt mult mai evoluati si au acces la mult mai multe informatii decat am avut noi. Daca si-au pierdut copilaria, asa cum spui tu, probabil e si datorita noua, a adultilor.

  4. Buna, sunt abonata a blogului tau de mult timp, dar cred ca prima oara cand si comentez.
    Eu am fost un copil crescut prin pedepse, adesea si fizice. Retragerea iubirii, rusinarea, umilirea si cuvintele “urate” erau metodele folosite cel mai des. De multe ori, as fi preferat o palma decat sa aud diverse cuvinte sau sa fiu pusa la zid (mai ales de fata cu altii).
    Acum sunt si eu parinte si imi dau seama ca parintii mei au avut niste limite, pe care le-au avut si bunicii lor, iar rusinea e un mare instrument social de “ordonare”. Inteleg ca asta a fost, asa erau copiii crescuti pe atunci, si incerc sa-i iert si sa accept ca atata au stiut si au putut. Acum imi ling ranile emotionale, ca sa-mi depasesc limitele si sa nu dau mai departe acest bagaj generational al educatiei prin pedeapsa.
    Cu copiii mei mi-am propus sa fac altfel – sa nu le rusinez, sa nu le adresez cuvinte urate, sa nu le lovesc. Sa nu tip – desi asta nu-mi iese intotdeauna.
    Educatia mea de parinte a fost influentata de Otilia Mantelers si Larry Cohen, de Attachment Parenting, de Janet Lansbury si Alfie Kohn si altii, inclusiv de AHA Parenting, dar cel mai mult a contat faptul ca mi-am dorit sa nu repet greselile alor mei.
    La conferinta nu pot merge, insa cartile m-ar ajuta foarte mult – si pentru ca le-as putea imprumuta si bunicilor sa le citeasca. Multumesc mult ca mi-ai oferit ocazia sa ma gandesc la aceste lucruri si sa le scriu undeva!

    1. Iti multumesc mult pentru comentariu, este foarte emotionanta marturisirea ta. Sper sa ajunga la tine cartile si sa iti fie de folos.
      PS: Cu tipatul este cel mai greu. Nici mie nu-mi iese intotdeauna 🙂

  5. Buna,

    Din pacate nici eu nu pot merge la conferinta; dar cartile chiar mi-as dori sa le citesc. Sa le citesc pentru mine, pentru a imi confirma ca doar cu multa dragoste trebuie sa imi cresc copii. Sa le citesc pentru a gasi niste raspunsuri; acum ma tot gandesc cum pot le pot insufla niste limite copiilor, dar fara a ridica vocea si tinand cont si de ceea ce ei gandesc sau simt.
    E grea si solicitanta meseria de parinte..

  6. Cu siguranță as avea de învățat! O sa-mi cumpăr cartea cat de curând, daca nu o sa am noroc aici!

  7. Imi doresc sa-i fac sotiei o surpriza, stiu ca i-ar placea tare mult sa mearga la conferinta. Daca castig invitatia, am sa stau eu cu cei mici pentru ca ea sa mearga la conferinta.

  8. Am citit prima carte, “Parinti linistiti, copii fericiti”, este minunata. A doua nu prea imi este de folos momentan,am doar un copil, asa ca ma inscriu pentru participarea la conferinta.

  9. Imi doresc si eu tare mult sa particip la conferinta. Si as vrea sa citesc si cartile dar nu mi-e clar daca pot sa particip la ambele concursuri. Multumesc.

  10. Fiind obisnuita cu astfel de practici cand am fost copil de multe ori imi este greu sa actionez asa cum consider ca este mai bine, nu cum am fost obisnuita si cum credeam ca e normal. Caut mereu noi informatii si modalitati de a evolua ca parinte. Iti multumesc pentru oportunitate!

  11. Eu nu traiesc in Romania asa ca nu pot sa merg la conferinta desi mi-as dori tare mult. Poate reusesc sa citesc cartile :).

  12. E foarte greu sa actionam rational in momentele tensionate. De obicei facem ce stim (ce ni s-a facut si noua adica) chiar daca nu ne place si nu suntem de acord. Iti multumesc si eu pentru comentariu.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*
*