Castigator Nemira 5

Comments

comments

  • Article By :
    Buna, Eu sunt Ana Maria Mitrus, sunt casatorita – cu Cristi, si sunt mama - pentru Alexandra si Andreea. Imi place sa petrec foarte mult timp cu familia mea si sa ma implic in tot ce inseamna cresterea si educatia fetitelor. Imi place sa cos si sa mesteresc, imi place sa citesc si sa aflu lucruri noi si interesante in orice domeniu. Imi plac oamenii care au ceva de spus si de la care pot sa invat ceva. Imi plac animalele, imi place sa merg cu rolele si imi place marea. Ma bucur de viata si sunt recunoscatoare pentru tot ce am.

Random Posts

  • Taina casatoriei

    “Căsătoria este o mare întinsă, şi nu ştii când te va arunca pe ţărm” – Parintele Staniloae

    In acest week-end am fost nasi. A fost o experienta minunata despre care o sa va povestesc imediat ce toate emotiile vor trece si toate amintirile se vor aseza la locul lor.

    In dimineata de dupa petrecere,  cand inca eram sub influenta celor traite, m-a cuprins o stare de melancolie si am simtit nevoia sa retraiesc momentul nuntii noastre. Este un moment de cotitura in vietile noastre, pentru ceea ce am devenit impreuna si pentru tot ce este viata noastra astazi. M-am uitat cu drag la poze, mi-e drag de noi cei de atunci si de toti cei ce ne-au stat alaturi. Nasi, parinti, rude, prieteni.



    Am revazut in poze mai mult decat oameni si chipuri, am vazut oameni si povesti, destine, amintiri, vieti care s-au terminat pe pamant dar care continua in alte planuri si am vazut vieti care continua aici dar  in cele mai neasteptate moduri. Am regasit in poze multi oameni dragi care nu mai sunt langa noi dar care vor ramane intodeauna in inimile noastre, oameni care sunt departe in timp sau spatiu dar cu care ne regasim intotdeauna la fel cum i-am lasat, oameni de care am fost apropiati dar cu care s-au rupt legaturile, oameni pe care ii credeam intr-un fel dar care s-au dovedit a fi cu totul altfel. Au trecut 8 ani de la nunta noastra, si privind grupul care ne-a fost alaturi imi dau seama ca suntem doar un mic exemplu despre cum este viata, despre cat de diferiti suntem cu totii, despre cat de pueril este sa crezi ca stii totul sau ca nimic nu te poate lua prin surprindere. Mi-am dat seama ca totul se intampla pentru un motiv, pe care il aflam uneori dupa mult timp iar alteori poate niciodata. Si poate cel mai important, mi-am dat seama cat de importanti sunt oamenii de langa noi si cat de mult inseamna faptul ca vietile noastre se impletesc, ducand la implinirea destinelor pe care le avem aici.

    Povestea noastra trebuia sa se intample. A fost legata de un context atat de intamplator, incat a depins de un singur telefon, un singur minut, de o singura persoana. La mine la birou s-a hotarat ca trebuie sa ne schimbam sediul asa ca fiecare persoana din birou a fost rugata sa se intereseze de un nou sediu. Fiecare dintre noi a vorbit cu un agent imobiliar si a inceput sa vizoneze case (desi la final s-a dovedit ca o singura persoana s-a implicat cu adevarat in acest demers  si in final chiar a gasit o casa care corespundea cerintelor :)). Am fost cu totii sa vizionam casa, a fost semnat un precontract, a fost platita o garantie, urmand ca peste trei zile sa fie semnat contractul si platita chiria pe trei luni. Ei bine, peste trei zile, exact in dimineata in care trebuia semnat contractul de inchiriere, la ora 9 am primit un telefon de la agentul imobiliar cu care vorbisem eu (cu mai mult de o luna in urma si care nu ma mai sunase niciodata) care imi spune ca a gasit un sediu extraordinar la un pret incredibil. Am incercat sa inchei convorbirea dar nu stiu cum a facut de m-a convins sa merg sa-l vad. Am vazut locatia, am picat pe spate pentru ca era EXACT ce cautam, am sunat dupa ceilalti colegi sa vina si ei de urgenta, au venit, ne-am sfatuit, am sunat si persoana care trebuia sa semneze contractul in partea cealalta, ne-am luat papara de rigoare :), dar cel  mai important este ca pana la ora 11 (cand trebuia sa semnam contractul la prima casa, altfel pierdeam garantia) a fost semnat contractul la cea de-a doua casa si platita chiria pe trei luni. Si ca sa nu va mai tin in suspans, nu am gasit doar un sediu pentru birou ci  si pe sotul meu care ma astepta in curtea respectiva :).

    In mai putin de 1 an mi-a dat inelul si in mai putin de 2 ne-am casatorit. Un punct important in aceasta poveste a fost gasirea bisericii unde sa facem nunta. Am batut tot Bucurestiul in cautarea unei biserici, ghidati de nasii nostri mult mai maturi si mai experimentati decat noi (care nu aveam absolut nicio legatura cu biserica si religia. Mai mult decat mersul in noaptea de Pasti ca sa luam lumina nu stiam). Dupa multe cautari, am ajuns la o biserica aflata, surprinzator, in vecinatatea casei noastre. Am intrat in biserica si am simtit ceva, nu stiu ce, iar cand am auzit preotul mi-au dat lacrimile. Din acel moment am inceput sa merg in fiecare duminica la biserica si in continuare imi dau lacrimile cand ascult slujba. Surprinzator, relatia cu preotul nu a fost una asa cum mi-as fi dorit. Desi am mers aproape in fiecare duminica la slujba, desi am botezat ambele fetite tot acolo, intr-o anumita masura nu prea am fost acceptati in “comunitate” pentru ca nu facem parte din circumscriptie :). De vreo 6 (respectiv 3) ani merg sa le impartesc pe astea mici si inca nu stie cum le cheama.   De asemenea, de vreo 8 ani il rugam pe preot sa vina sa ne sfinteasca casa si de fiecare data ne spune sa il rugam pe preotul in a carui circumscriptie ne aflam, pentru ca el nu poate sa vina pentru ca nu  are voie, e riscant, poate fi reclamat la Patriarhie ca si-a incalcat teritoriul. Este mult prea mult pentru puterea mea de intelegere, dar o iau ca pe o provocare :). Una peste alta, locul este chiar magic si de fiecare data cand intru in biserica respectiva simt o liniste profunda iar cand plec sunt incarcata cu energie.

    Ceremonia religioasa a fost extrem de emotionanta si evident, nu a fost lipsita de lacrimi :).


    Daca va intrebati de ce nu povestesc nimic despre casatoria civila, trebuie sa va spun ca nu mi se pare foarte emotionanta. Este si ea  importanta din punctul ei de vedere, practic este un legamant in fata oamenilor si are ca punct central chestiuni lumesti: bani, case, cetatenie, custodie etc. Casatoria religioasa in schimb, este un legamant in fata lui Dumnezeu, si se refera la “valori” imateriale: la suflet, la dragoste, la copii.

    La momentul slujbei religioase, nu cunosteam foarte multe lucruri. Simteam, dar nu stiam despre ce e vorba. In copilarie nu am avut parte de educatie religioasa nu am avut nici macar legaturi tangentiale cu biserica, asa ca tot ce s-a intamplat in timpul slujbei a fost nu doar emotionant ci si foarte interesant. Dupa ce ne-am linistit am inceput sa caut informatii si explicatii.

    Am aflat ca exista 7 Taine, iar una dintre ele este Casatoria, mai precis Taina Cununiei. In latina, cuvantul taina a fost tradus cu “sacramentum” care inseamna juramant. Iata ca nu m-am inselat, practic casatoria este in primul  rand un juramant, o fagaduinta, o impreunare, un legamant. Cand doi oameni se casatoresc e ca si cum ar zice: “Impreuna vom merge inainte, mana de mana, prin vremuri bune si rele. Vom avea ceasuri intunecate, ceasuri de tristete, impovaratoare, ceasuri plictisitoare. Insa in adancul noptii, vom crede mai departe in soare si lumina”.

    In al doilea rand, casatoria este o calatorie a dragostei. Inseamna plasmuirea unei noi fapturi omenesti, a unei noi persoane, caci, zice Evanghelia “vor fi amandoi un trup” (Mat. 19:5, Mar. 10:7). “Dumnezeu uneste doi oameni si ii face una. Din aceasta unire a doi oameni care se inteleg sa-si sincronizeze pasii si sa-si armonizeze bataile inimii, rasare o noua faptura omeneasca. Dintr-o astfel de dragoste adanca si spontana, unul devine o prezenta, o realitate vie in inima celuilalt. “Sunt casatorit” inseamna ca nu pot trai nici macar o zi, nici macar o clipa fara tovarasul meu de viata. Sotul meu, sotia mea, e parte din mine, din trupul meu, din sufletul meu. El sau ea ma implineste, el sau ea este cugetul mintii mele, el sau ea este pricina pentru care-mi bate inima. ” (sursa)

    Trecand peste limbajul greoi si uneori poate de neinteles, trecand peste pildele din vremuri de demult care poate nu ne mai spun nimic, orice slujba, inclusiv cea a casatoriei, este plina de mesaje si de simbolistica. Daca reusesti sa citesti printre randuri iti dai seama ca esenta religiei este de fapt un cod de “bune practici” o colectie de reguli si de invataminte morale ale caror scop este o lume mai buna. Printre simbolurile care se regasesc in Taina casatoriei, mie imi plac cel mai mult schimbul verighetelor si schimbul cununiilor.

    Aşezarea inelelor sau verighetelor în degetele mirilor, care se face in prima parte a slujbei, la logodna, reprezinta  simbolul dragostei si credintei infinite care trebuie să stea la baza familiei pe care o încep cei doi tineri. Fiind în formă de cerc, simbolul infinitului şi al perfecţiunii, inelele sugerează dragostea nesfârşită pe care cei doi şi-o datorează.

    Cât priveşte slujba Cununiei, aceasta are mai multe momente importante care au o frumoasă semnificaţie.”Cununa, reprezinta in acelasi timp o corona, semn al cinstei si demnitatii.Coroana o poarta imparatul, ea este semnul unei seriozitati, al unei maturitati si al unei raspunderi ce se incredinteaza cuiva pentru apararea, ocrotirea si calauzirea celorlalti. Prin incoronare se arata ca cei doi miri au iesit de sub grija parintilor, au primit raspunderea pentru propria lor viata, raspunderea unuia pentru altul, raspunderea comuna pentru familia lor si pentru copiii lor viitori, ca cetate a lor. Omul nu e intreg pana ce nu a ajuns apt sa primeasca aceasta raspundere pentru sine si pentru altii. Daca omul a fost adus la existenta de Dumnezeu ca “imparat al creatiei”, el isi realizeaza aceasta demnitate, care-i o demnitate de raspundere, in mod special si concret prin asumarea responsabilitatilor legate de viata de familie, in care sunt implicate si responsabilitati pentru viata sociala si pentru viata lumii in general. Cununile se dau de fapt mucenicilor pentru rabdarea lor in credinta. Sotii au de rabdat si ei asaltul multor ispite in viata conjugala; trebuie sa rabde multe greutati, ca sa ia cununa iubirii depline. Marirea ce o da cununa este impreunata si cu suportarea unei asceze, a unei infranari si rabdari si cu implinirea plina de eforturi a unor responsabilitati. De aceea se face cu cununa semnul crucii pe fata celor pe al caror cap e asezata. Atingand cu fiecare cununa fruntea fiecaruia din cei doi si amintind pe amandoi la asezarea cununii fiecaruia, arata ca cununa fiecaruia este intr-un fel si a celuilalt; fiecare isi poarta cununa sa intrucat e unit cu celalalt, intrucat ea e unita cu a celuilalt. In iubirea intre ei sta cununa si marirea fiecaruia.” (sursa)

    In timpul slujbei se spun trei rugaciuni, fiecare dintre ele avand o semnificatie adanca la care ar trebui sa ne gandim mereu. In primul rand, preotul cere lui Hristos ca El insusi sa vie de fata ca la nunta de la Cana si sa dea celor ce se cununa “viata pasnica, lungime de zile, minte intreaga, dragostea unuia fata de altul, sa-i mentina in lungime de zile, dar de prunci, cununa cea nevestejita a slavei…, sa pazeasca patul lor neispitit”, belsug din roadele pamantului, “ca sa dea si celor lipsiti“. Deci toate lucrurile pozitive de care are nevoie unirea celor doi, dar mai presus de toate dragostea intre ei si ferirea de ispita infidelitatii, al carui gand se poate furisa in unul sau altul. Si iarasi preotul cere de la Dumnezeu pentru ei “prunci buni”, “o intocmire de gand a sufletelor si a trupurilor”, sporire spre tot lucrul bun. Casatoria fericita implica armonia sufletelor si a trupurilor, care amandoua depind de “unitatea de gand” a celor doi. Cu cat e dragostea mai deplina, mai adanca, cu atat e mai casta. De aceea preotul cere in continuare lui Dumnezeu ajutor ca “sa fie legatura lor fara de pacat”. Numai asa iubirea lor este deplina. Fiecare din cei doi se pastreaza ca persoana, caci fiecare gandeste si voieste si simte, dar gandeste, voieste si simte in acord cu celalalt, pentru acela, in convergenta cu acela. Nici un gand contrar celuilalt nu-si face loc in legatura lor. Prin aceasta, unirea lor e ca o cununa de marire si de cinste. Dar numai pentru ca accepta eventualitatea zamislirii pruncilor, spiritualizandu-se si prin aceasta asumare de responsabilitate comuna. (sursa)

    Împărtăşirea celor doi miri din aceeaşi pâine sau pişcot şi din vin, binecuvântate de preotul slujitor, simbolizează bucuria nunţii, dar mai ales participarea celor doi miri la toate bucuriile şi necazurile vieţii, impreuna. Făcând un singur trup, prin căsatorie şi cununie, cei doi se obligă să împartă bucuriile şi durerile vieţii împreună. Momentul ne aminteşte şi de un obicei vechi românesc, cel al ruperii unei pâini din care mâncau cei doi miri, păstrat şi azi prin unele părţi, dar – mai ales – de practica veche creştină  şi anume obiceiul ca mirii să se spovedească şi să se împărtăşească înainte de nuntă. (sursa)

    Preotul ii conduce apoi pe miri, tinandu-se de mana, in jurul tetrapodului de trei ori, ceea ce inseamna neintreruperea legaturii si iubirii lor.  Nimic nu va intrerupe iubirea si fidelitatea lor, nimic nu se va intercala in ea, nimic nu o va scoate din statornicia ei. Înconjurarea mesei cu cântarea „Isaie, dănţuieşte”, sub formă de dans ritual, este simbolul bucuriei prilejuite de nuntă. Se invocă proorocul Isaia care a proorocit naşterea Mântuitorului din Fecioara Maria, pentru ca să se arate că scopul căsătoriei este naşterea de prunci, care trebuie crescuţi în virtute şi viaţă morală.

    Ar mai fi cateva simboluri ale caror semnificatii sunt explicat mai mult din prisma traditiilor. Voalul de exemplul. Eu am intrat in biserica acoperita de voal, iar preotul m-a descoperit cand am ajuns in fata. De curand insa, cineva mi-a spus ca in biserica ortodoxa, nu este permis sa se intre cu voalul pe fata (?!). Ca voalul insasi simbolizeaza ca mireasa are capul acoperit asa ca nu mai este nevoie sa isi acopere fata.

    Rochia alba de mireasa, simbolizeaza puritatea, inocenta si castitatea. Se presupune ca mireasa este virgina in momentul casatoriei iar acest lucru este aratat de albul imaculat al rochiei. Acest simbol nu prea mai inseamna nimic. Nu doar ca majoritatea mireselor nu sunt virgine dar si multe mirese aflate la a doua casatorie poarta tot rochie alba.

    Lumanarile la randul lor, sunt simbol al curateniei mirilor, al luminii darului de sus si al bucuriei nuntasilor. De asemenea, ele sunt aprinse ca să lumineze calea vieţii şi ca încredinţare că cei doi miri îşi vor ţine legământul de a fi uniţi toată viaţa.

     

     

     

     

     

    Comments

    comments

  • Cum m-am simtit la #smforparents16

    Dupa editia de anul acesta a Conferintei ” Social Media for Parents” este pentru prima data cand, in loc de “cum a fost” am ales sa povestesc despre cum “m-am simtit”. Pentru ca, de data asta, a fost mai mult decat o conferinta, a fost un eveniment unde m-am simtit ca “acasa”.

    Acum 4 ani participam la prima editie si cred ca a fost printre primele evenimente unde am iesit in public in calitate de blogger. Nu-mi aduc aminte cum am aflat de SMP sau cum m-am inscris, cred ca a fost un sir din acelea de coincidente favorabile, cert e ca nu cunosteam decat cateva nume, in rest toata sala imi era necunoscuta, inclusiv majoritatea vorbitorilor.

    M-am asezat in sala printre straini, eram cu totii stingheri, nu stiam ce urmeaza sau la ce sa ne asteptam. Dupa ce am ascultat cateva prezentari mi-am spus “Doamne, cat de tari sunt oamenii astia, mi-as dori sa fiu si eu pe scena, ca ei“.

    Apoi, i-a venit randul la microfon “celebrei Super Nanny” si in timp ce o ascultam, mi-am spus “Doamne, oameni ca ea nu au ce sa caute aici. Sper sa fie ultima data cand vedem asa ceva la evenimentele pentru parinti“.

    Eram in sala alaturi de Otilia Mantelers, Nicol Trandafir si Oltea Tudose  (atunci ne-am cunoscut, imi aduc aminte ca si cum ar fi fost ieri) si ne uitam una la alta socate de aberatiile pe care le auzeam si ne incurajam sa luam microfonul si sa o combatem. Ca prin vis am ridicat mana sa cer microfonul si, cu vocea tremuranda, cu inima batandu-mi nebuneste m-am ridicat si i-am zis vreo doua, facand eforturi sa fiu diplomata. Cand am terminat, m-am asezat sleita de puteri, intrebandu-ma doar doua lucruri: daca voi mai fi in stare vreodata sa fac un efort similar de a vorbi in public si oare in cat timp vine salvarea daca e sa fac apoplexie? 🙂

    Iata ca 4 ani mai tarziu mi s-au implinit ambele dorinte, atat de a vedea doar oameni care au un cuvant benefic de spus pe tema parentingului cat si de a ma afla si eu printre ei. Iar pentru toate astea, nu pot sa va spun cat de recunoscatoare ma simt.

    13692531_928608840595039_6011471332015967549_n

    Cat despre vorbitul in public, se pare ca usor, usor incepe sa-mi placa, doar ca exista un mic detaliu: in sala nu era neaparat “un public”. Erau foarte multi prieteni, oameni pe care ii cunosc, cu care poate am colaborat, dar cu siguranta bloggeri si oameni din online pe care ii respect si care incearca si ei ca si mine sa aduca o schimbare in mentalitatea parintilor din Romania.

    Au fost multe persoane pe care le cunosteam doar din mediul virtual si ma bucur foarte mult ca am avut ocazia sa ne vedem si “face to face” si de asemenea, multe alte persoane pe care le-am cunoscut direct in sala. Ideea e ca m-am simtit ca la o intalnire intre prieteni, unde stii ca sunt oameni pe care te poti baza si care stii ca te sustin, iar asta conteaza enorm. Am simtit foarte multa energie din partea tuturor si asta m-a facut sa ma simt in largul meu pe scena.

    smp16
    13769592_1774809632802140_712233575823294542_n

    13690869_1774812369468533_4603518752173959974_n

    13718695_1774768902806213_8272108041836949591_n

    Ideea cu care vreau sa ramaneti dupa ce cititi aceste randuri este una singura: sa nu uitati niciodata ca daca va doriti ceva cu adevarat si munciti pentru asta, sa stiti ca o sa se implineasca. Acum 6 ani cand am inceput eu sa scriu pe blog, stiam in adancul sufletului meu ca o sa ajung unde sunt astazi, insa fara sa pot sa descriu in cuvinte despre ce e vorba, pentru simplu fapt ca nimic din ceea ce mi se intampla in prezent nu exista atunci.

    Nu exista notiunea de “blogger de parenting”, nu existau conferinte pentru aceasta nisa, nu existau parinti care sa iasa in public sa vorbeasca despre experientele lor si cu siguranta nu exista notorietatea de care bucura acum bloggerii in general.

    Mi se intampla sa fiu intrebata cum am ajuns aici si nu pot sa dau un raspuns precis. Pentru ca, desi exista sfaturi foarte bune despre cum sa faci un blog (indiferent de nisa), nu exista o reteta pentru a reusi in acest domeniu. Principiul ca “nu exista lift spre succes, trebuie sa o iei pe scari” se aplica si in blogging. Iar scarile, din punctul meu de vedere, se refera la pasiune in primul rand, la multa munca, la incapatanarea de a continua indiferent de descurajarile primite de la cei din jur si nu in ultimul rand la increderea in tine.

    Un detaliu important care sper sa le dea incredere celor care se simt descurajati: eu am pornit de la zero absolut. Nu am lucrat in mass media, nu am niciun fel de legatura cu jurnalismul, nu aveam experienta in online sau social media, nu aveam prieteni care sa activeze in vreunul din domeniile conexe internetului si nu aveam prieteni in agentii de PR. Cresterea si recunoasterea mea au fost organice si pe merit, blogul este 100% facut de mine, nu am platit decat pentru gazduire in rest am fost autodidacta cand a fost cazul sau “am furat meserie” cand am intalnit oameni de la care am avut ce sa invat.

    Si ultimul subiect pe care vreau sa il abordez in acest articol pentru ca s-a discutat foarte mult despre asta la SMP: eu nu scriu pentru bani. Cand am facut blogul nu am avut niciun fel de motivatie financiara si in continuare singurul meu scop este sa ofer informatii, experiente si povestiri amuzante.

    Da, se poate castiga foarte bine din blogging insa pentru mine in general banii nu sunt un scop, sunt un mijloc. In blogging sunt o recunoastere in plus a muncii mele insa niciodata nu am spus “Nu” unei colaborari in sistem barter si nu am refuzat pe nimeni care m-a rugat sa scriu un articol, atata timp cat subiectul a fost unul de interes pentru mine sau pentru cititori.

    Am raspuns cu drag tuturor invitatiilor pe care le-am primit la evenimente, in masura in care timpul mi-a permis, iar castigurile au fost pe masura, pentru ca, din punctul meu de vedere, succesul nu se masoara doar in bani ci mai degraba in experiente si in oamenii pe care ii cunosti. Iar eu in ultimii 6 ani, datorita blogului, am avut sansa sa ma intalnesc si chiar sa leg prietenii cu oameni deosebiti cu care nu cred ca m-as fi intersectat in conditii obisnuite.

    Cu siguranta unul dintre ei este chiar Cristi Manafu, cel care reuseste in fiecare an sa organizeze acest eveniment dedicat parintilor din online si care ne ofera in mod gratuit oportunitatea de a avea parte de aceasta experienta benefica din care avem cu totii ce invata.

    Multumesc inca o data Cristi pentru invitatia de a fi speaker la SMP16 si felicitari pentru toata implicarea in cresterea comunitatii de parenting din online.

    Mai multe poze gasiti pe Paginile de FB Social Media for Parents si SelfieFun.

    Mai multe detalii despre prezentarile de la eveniment gasiti la Cristina – Talente de nazdravani, Ruxandra Luca, Tily Niculae, Ioana – Pisica pe sarma, Mihaela – Olandezul zburator, Anca – B24kids, Raluca Loteanu si Roxana Dulgheru, Iuliana Roca, Lucia – Mamica autentica. Sper ca n-am uitat pe nimeni, dar daca am facut-o va rog sa ma trageti de maneca sa completez lista.

    Ca sa fiti la curent cu noutatile despre Meseria de Parinte nu uitati sa dati Like Paginii de FB   sau sa va inscrieti la Newsletter.

    13770375_928610320594891_3650130233122236606_n

    13567028_1230934836938580_5929645864021370510_n

     

    Comments

    comments

  • What happens in Vegas stays.. on Facebook!

    Am inceput saptamana in forta, cu conferinta “Comunicarea Instrumentelor Structurale – principii și strategii” . Da… stiu….  nu o sa insist pe subiect, ajung imediat la partea interesanta :). Pana atunci, daca exista cel putin un cititor interesat de Fonduri stucturale si de coeziune: s-a lansat fonduri-eu.ro, o platforma online cu cele mai noi si interesante informatii din domeniu.

    Pentru restul cititorilor, as vrea sa “relatez” 🙂 despre o prezentare extrem, extrem de interesant sustinuta de Victor Kapra, o prezenta putin socanta la un eveniment de acest gen. Foarte inspirati au fost organizatorii atunci cand au ales sa intercaleze intre prezentarile… statice, cate una interactiva, sustinuta de oameni de media, PR sau comunicare.

    In prezentarea lui Victor Kapra ne-a fost (re)amintita puterea online-ului, cu diferite exemple si informatii elocvente cum ar fi  cea ca 70% din avutia Statelor Unite este detinuta de persoane care au afaceri in domeniul on-line. (Cristi, m-ai auzit? 🙂 ).

    O alta idee interesanta, care mi-a atras atentia a fost cea legata de generatia digital native. Stiti despre cine e vorba, da? Despre copiii nostri, creati la lumina computerelor, nascuti langa laptop si crescuti cu tablete si smartphones in brate. Inca suntem in postura in care glumim pe aceasta tema, dar in cativa ani va veni un moment in care majoritatea dintre noi vom fi total depasiti de tehnologie, dar un moment in care cei mici (deveniti deja adolescenti) se vor simti ca pestele in apa. Adresele de email vor fi invechite, parolele nu vor mai speria pe nimeni, iar internetul va fi cel mai mare dusman al nostru. Sau cel mai bun prieten, depinde doar de noi.

    sursa foto

    Cateva date:

    • 1 din 5 cupluri se cunosc online;
    • exista 845 de milioane de utilizatori lunari activi de FB;
    • FB e disponibil in mai mult de 70 de limbi straine;
    • daca FB ar fi o tara, ar fi a treia din lume (dupa India si China);
    • in fiecare luna exista 32 de miliarde de cautari pe Google. in 2006 erau 2.7 miliarde. In prezent, 20% din cautarile zilnice nu au mai fost facute in trecut!
    • Primul mesaj comercial de tip SMS a fost transmis in 1992. In prezent numarul de mesaje de tip SMS transmise zilnic, depaseste numarul populatiei globale.
    • In 1984 existau 1.000 de “device-uri” pentru acces la internet. In 1992 erau 1.000.000. In  2008 1.000.000.000.
    • 69% dintre parinti sunt “prieteni” cu copiii lor, pe FB
    • 92% dintre copiii cu varsta sub 2 ani au un profil digital
    • in fiecare minut, pe Youtube se incarca 72 de ore de filmari

    Enjoy and … relax!  😀

    [youtube QUCfFcchw1w nolink]

     

     

     

     

    Comments

    comments

  • Cum desenam o pisica

    Tutorialul pentru desenarea unui catel a avut un succes fulminant, asa ca astazi invatam sa desenam o pisica :).

    Iata care sunt pasii, pentru a fii cei mai tari desenatori de pisici 🙂 :

    Comments

    comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*
*