Cand ii punem la olita?

Intr-una din cartile sale*, Francoise Dolto abordeaza la un moment dat un subiect foarte arzator pentru noi, mamele “moderne”: cand e momentul optim pentru invatarea copiilor sa mearga la olita. Trecand peste orice alte aspecte legate de psihanaliza, Dolto ne povesteste simplu despre intalnirea cu un pediatru batran care i-a relatat despre experienta lui legata de acest subiect:

” – Pe vremea mea, povesteste doctorul, nu prea erau cazuri de copii care faceau pipi in pat, asa cum am inceput sa intalnesc dupa razboiul din 1914. Era ceva foarte rar.

 – E interesant ce spuneti, a raspuns Dolto, credeam ca intotdeauna a fost asa si acest lucru este cauzat de faptul ca mamele isi cresc copiii invinovatandu-i ca nu au control sfincterian cu mult timp inainte ca acestia sa aiba neurologic vorbind, aceasta capacitate.

– Asa ceva a parut dupa razboiul din 1941, a continuat doctorul batran, la tara, unde femeile au inceput sa fie culpabilizate ca scutecele pe care le folosesc la copii nu sunt intotdeauna bine uscate, si asta pentru ca li se spusese ca unele colici – ceea ce se numea pe atunci diareea verde iar astzi i se spune toxicoza si era un agent de mortalitate la vremea aceea – puteau avea aceasta cauza. Li s-a explicat atunci mamelor ca este foarte important sa puna copiilor scutece foarte bine uscate ca acestia sa nu raceasca la burtica, scutece fierte si apoi calcate cu fierul foarte cald pentru antisepsie.

Asa se face ca femeile s-au invinovatit: socoteau ca era vina lor daca le murea copilul de diaree. Vorbeau intre ele si se straduiau sa usuce cat mai bine scutecele in incaperile mici in care stateau. Dar cum sa usuci rufele iarna, cand nu ai decat o singura soba, iar locuinta este foarte stramta?

Astazi situatia este cu totul alta: scutecele sunt din celuloza si se arunca, deci nu mai trebuie sa le speli. Inainte, cand femeile spalau scutecele, niciodata nu reuseau sa le limpezeasca cum trebuie, nu toata lumea avea apa curenta. Trebuia sa o aduci de la fantana, iar in timpul iernii apa ingheta. Era o mare bataie de cap sa asiguri o asemena igiena a scutecelor pentru copil. Deci mamele urmareau atent sa prinda momentul dinainte ca acesta sa faca pipi sau caca, in asa fel incat sa nu isi murdareasca lucrurile si sa evite toate acele complicatii care faceau sa planeze mereu o amenintare: daca nu ii pun lucruri uscate sau bine spalate, o sa faca eritem fesier, o sa se infecteze sau daca scutecele nu sunt uscate cum trebuie, o sa faca acea diaree verde din cauza racelii la burtica.

Pe langa toate acestea, adauga batranul medic, mamele au vrut sa urmeze moda de la curtea Angliei (asa numea el infasurarea sugarilor dupa moda englezeasca). Adica, in loc sa fie pusi intr-o patura graosa de lana – cu avantajul ca atunci cand se udau nu le era frig -, a aparut ideea ca este mai bine sa li se lase piciorusele libere, sa si le miste in voie. Ceea ce este adevarat, dar asta presupunea si riscul chiloteilor din musama, niciodata suficienti de etansi. Copiii transpirau in ei, scutecele ude se raceau iar ei aveau colici. 

Odinioara, copiii nu erau defel crescuti in ideea sa nu mai faca pe ei inainte de a incepe sa mearga. Erau infasati in scutece si apoi in paturi groase, iar uneori chiar atarnati de un cui in perete, atunci cand parintii erau plecati, ca nu cumva pisica, cainele sau sobolanii sa ajunga la ei cat timp parintii se aflau la camp; si era si mult mai cald acolo sus, unde se ridica toata caldura de la soba. 

Copiii erau infasati asa, cu paturile de lana stranse in legaturi, iar cand incepeau sa umble, erau imbracati cu o rochita dintr-un fel de panza groasa din lana sau bumbac, foarte calduroasa. Li se punea intai o bluza mica, iar apoi aceasta hainuta lunga care avea un tiv mare care se lungea treptat. Cum partea de sus a pieptului nu creste odata cu copilul, aceste hainute identice la baieti si fete erau purtate pana la patru ani. Era unica lor imbracaminte, spalata din cand in cand. Pe dedesubt nu aveau nimic asa ca isi puteau face toate nevoile. Pe jos era pamant batut si se gasea intotdeauna o bunicuta care sa adune tot ce lasa dupa el acel copil nevinovat. Nu era nicio problema iar copiii deveneau continenti in mod natura. Era in firea lucrurilor asta e tot. 

Venea apoi varsta cand baietii primeau pantaloni, iar fetele rochii. Nimeni nu isi batea capul pentru pipi si caca. Nu exista o asemenea problema la tara. Ea a aparut in momentul in care copiii au inceput sa fie infasati dupa moda englezeasca, moda lansata de revistele pentru femei: “Cat sunt de draguti in pantalonasii lor scurti, cu piciorusele goale, micutii ingerasi dolofani!” Nu se stie de ce aceasta moda s-a instalat incepand cu 1900 in familiile instarite, iar apoi, incetul cu incetul dupa razboiul din 1914, chiar si in famiile de la tara. 

A mai avut loc o schimbare, este vorba de ideea de comfort. In primul rand podeaua: a aparut parchetul si linoleumul. De pe linoleum se putea strange usor, nu ramanea ud. Dar parchetul se murdarea, trebuia dat din nou cu ceara. Un asemenea accident pe parchetul dat cu ceara dadea mari batai de cap mamei.

Se poate astfel observa felul in care un lucru, ceva care venea dinspre viata practica, dinspre estetica locuintei  si  in acelasi timp dinspre insusirea notiunilor de igiena, urmate de descoperirile lui Pasteur, de accentul pus pe rolul antisepsiei in lupta impotriva morbiditatii si mortalitatii infantile, felul in care toate acestea au facut din mame niste fiinte nelinistite si preocupate de faptul ca cei mici se uda, se murdaresc, cu toate complicatiile cutanate sau generale care decurg de aici. 

Din fericire astazi pericolul este mai mic deoarece exista scutecele care pot fi aruncate. Si totusi suntem in continuare educati in ideea ca este mai bine ca un copil sa aiba control sfincterian cat mai devreme, lucru care nu a preocupat pe nimeni timp de secole.

*Francoise Dolto“Ce sa le spunem copiilor”

Ambrogio Lorenzetti's Madonna and Child (1319) depicts swaddling bands

Ambrogio Lorenzetti’s Madonna and Child, 1319
depicts swaddling bands

Citeste si:  Primii ani din viata

The birth of Jesus By Barna Da Siena (died c. 1351)

The birth of Jesus.
By Barna Da Siena (-ca. 1351)

Giovanni Bellini, Presentation in the Temple, c. 1469

Giovanni Bellini. ‘Presentation in the Temple’, ca. 1469

A della Robbia Babe

The original
was created in 1490 by Andrea della Robbia (1435-1525)

Portrait of the newborn Federigo di Urbino Federico Fiori Barocci or Baroccio

Portrait of the newborn Federigo di Urbino Federico
by Fiori Barocci or Baroccio (ca. 1526-1612)

[The Gypsy] ca. 1650 by Dutch artist

[The Gypsy] ca. 1650
Engraver Cornelis Visscher

Cornelia Burh  At the age of two months, the Dutch School, 1581

‘Portrait of Cornelia Burch, Aged Two Months’
the Dutch School, 1581

Louis-Charles_of_Antoine_Bourbon_1555-57_stud_Clouet

Louis Charles de Bourbon (1555-57)
by Comte de Marle, 1555

Dame_Longuet_dela_Giraudiere_dauphin_Louis_1638

Louis XIV et la Dame Longuet de La Giraudière
by an anonyme artist, ca.1640

Louis_XIV The unknown author of French schools 1638

Louis XIV by unknown artist,
French schools, 1638

De Wikkkelkinderen or The Swaddled Twins, artist unknown, painting dated April 7, 1617

De Wikkkelkinderen or The Swaddled Twins,
artist unknown, painting dated April 7, 1617

18thcenturyportraitoftwinswearingdevotionalcrossesgd4 (2)

18th-Century Portrait of Twins Wearing Devotional Crosses

sursa foto

Comments

comments

  • Article By :
    Buna, Eu sunt Ana Maria Mitrus, sunt casatorita – cu Cristi, si sunt mama – de Alexandra si Andreea. Imi place sa petrec foarte mult timp cu familia mea si sa ma implic in tot ce inseamna cresterea si educatia fetitelor. Imi place sa cos si sa mesteresc, imi place sa citesc si sa aflu lucruri noi si interesante in orice domeniu. Imi plac oamenii care au ceva de spus si de la care pot sa invat ceva. Imi plac animalele, imi place sa merg cu rolele si imi place marea. Ma bucur de viata si sunt recunoscatoare pentru tot ce am.

Random Posts

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*
*