Buna dimineata?!?!
De cate ori vi s-a-ntamplat ca dimineata, inca de la prima ora, relatia cu copilul sa se transforme intr-o lupta? De cate ori v-ati pierdut calmul si lucrurile au scapat de sub control? Mie de multe ori. Si din pacate de multe ori nu am stiut cum sa reactionez sau cum sa repar lucrurile.
De obicei scenariul este unul previzibil si asta pentru ca nu e prima data cand se intampla: copilul face “ceva rau” sau nu face ce i se spune. Noi, ca parinti reactionam de multe ori agresiv, pedepsim arbitrar, jignim sau strigam. Si totul scapa de sub control. Iar cand ne pierdem controlul nu mai reusim sa facem distinctia intre ceea ce este cu adevarat important si ceea ce este doar o situatie neplacuta. De multe ori reactionam la fel in fata unui pahar spart ca in fata unui picior rupt.
Cand ne pierdem cumpatul actionam de parca ne-am pierdut mintile. Le spunem si le facem copiilor nostri lucruri cu care n-am ezita sa atacam un dusman. Tipam insultam si agresam. Cand totul s-a terminat ne simtim vinovati si ne promitem sa nu mai repetam niciodata spectacolul. Dar scena se intampla din nou, si din nou, si totul se rasfrange asupra celor a caror bunastare ne intereseaza atat de mult incat le dedicam insasi viata noastra. De ce ni se intampla asta?
Din pacate nici noi, nici copiii nostri nu am fost educati sa ne impartasim sentimentele. Adesea nici macar nu stim ce simtim sau cum simtim, iar furia este o emotie cu adevarat coplesitoare. Ca sa merite efortul ar trebui sa aduca niste beneficii, doar ca singurul lucru cu care ne alegem este forta ei distructiva care creste pe masura ce e exprimata.
La randul lor copiii au reactii previzible in momentele de furie. In general in aceste momente, ei nu sunt receptibili la argumentele rationale, critica ii face sa se dea si mai tare in spectacol iar amenintarile nu ii afecteaza in niciun fel. Atunci cand se afla in mijocul unor emotii puternice copiii nu mai pot asculta pe nimeni. Nu pot accepta nici sfaturi nici consolari. Ei vor doar ca noi sa intelegem ce se petrece inauntrul lor, ce simt in acel moment. Ei vor sa fie intelesi fara sa fie nevoie sa ne dezvaluie complet ceea ce traiesc. E ca un joc in care ei ne arata un pic din ceea ce simt iar noi trebuie sa ghicim restul.
Furia trebuie exprimata in asa fel incat sa aduca un pic de alinare parintelui si un plus de intelegere copilului, fara sa produca nici uneia dintre parti efecte secundare.
Comunicarea cu copilul trebuie sa se bazeze pe respect si pricepere astfel incat mesajele noastre sa pastreze intact respectul de sine al copilului si al parintelui iar afirmatiile care dovedesc intelegerea sa fie anterioare afirmatiilor care contin sfaturi si instructiuni. Cand ne confruntam cu comportamente “dificile” ale copilului nu ne dam seama ca acel comportament este declansat de sentimente puternice. Iar ca sa imbunatatim comportamente trebuie sa ne adresam intai sentimentelor.
Din acest motiv ar fi util daca am invata sa auzim sentimentele de frica, disperare si nejautorare, ascunse in crizele de furie ale copiilor nostri. In loc sa reactionam la comportamente trebuie sa raspundem la sentimente pentru ca numai atunci cand se simt in ordine copiii pot sa gandesca limpede si sa actioneze corect. Sentimentele intense ale copiilor nu dispar atunci cand li se spune “nu-i frumos”, “sa-ti fie rusine” sau “nu e voie” dar se accentueaza si se indulcesc atunci cand le acceptam cu simpatie si intelegere (in paranteza fie spus, aceste lucruri sunt valabile si in cazul adultilor).
Un raspuns empatic, care ii oglindeste copilului dispozitia zbuciumata in care se afla, exprimand simpatia si intelegerea parintelui reuseste sa schimbe sentimentele de furie ale copilului. Cand situatia s-a mai detensionat trebuie sa cautam solutii in loc sa invinuim sau sa criticam. Pana si furia se poate exprima fara etichetari sau invinuiri. In spatele oricarei comunicari afectuoase cu copilul trebuie sa existe un respect profund.
In fiecare zi ne dorim sa le transmitem copiilor nostri aptitudini si comportamente care sa-i ajute sa se dezvolte armonios ca persoane individuale. Secretul este ca aceste aptitudini nu se pot transmite cu forta. Important este sa le transmitem valori si nu sa cerem conformare.
Ca sa fiti la curent cu toate noutatile despre Meseria de Parinte nu uitati sa dati Like Paginii de FB si sa va inscrieti la Newsletter.
Ca sa fii la curent cu toate noutatile despre Meseria de Parinte nu uita sa:
- Te inscrii la Newsletter (vei primi saptamanal un email cu ultimele articole publicate)
- Dai Like Paginii de FB Meseria de parinte
- Te inscrii in Grupul De FB Meseria de parinte
- Dai Subscribe la canalul de YouTube Meseria de Parinte
Sharing is Caring! ❤
******************************************************************
Meseriadeparinte.ro este un blog personal, proprietarul de drept este Ana Maria Mitrus.
Folosirea acestui blog si a serviciilor continute in el, este gratuita, sub rezerva respectarii de catre vizitatori a acestor termeni si conditii.
Ca vizitator si deci utilizator al blogului confirmi ca ai citit si esti de acord sa respecti TERMENII SI CONDITIILE stabilite de Meseriadeparinte.ro.
Articolele publicate pe Meseriadeparinte.ro se afla sub protectia legilor privind drepturile de proprietate intelectuala (cum ar fi – dar nu limitativ la: L8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe, L84/1998 privind marcile si indicatiile geografice).
Reproducerea oricarui material scris sau ilustrativ din aceste articole este categoric interzisa in lipsa consimtamantului prealabil in scris al proprietarului blogului, Ana Maria Mitrus.
