Bilantul dupa 1 an de engleza la cursurile pentru copii de la British Council

A trecut un an de cand fetele au inceput cursurile de limba engleza la British Council. Pentru noi a fost un an foarte greu care a coincis cu inceperea clasei a 5a cu cea mare, si cu amandoua, inceperea antrenamentelor de performanta pentru competitiile de scrima.

British Council

A fost un an in care vietile noastre au fost exclusiv organizate in jurul fetelor, deoarece din cauza programului de la scoala, totul era in contratimp. Daca in anii trecuti mergeau impreuna peste tot, anul acesta cand una era la scoala dimineata, cealalta era la scrima si la British Council. Iar dupa amiaza faceau schimb de program.

Avand in vedere toate cele de mai sus, va dati seama ca au fost zile in care pur si simplu a trebui sa taiem ceva de pe lista. Martea si joia de exemplu, Alexandra avea scrima de la 8:30, British de la 10:30 si scoala de la 12. Daca adaugam temele pe care si le facea seara, ajungem la un program de aproape 12 ore pe zi, pentru un copil de 11 ani.

E de inteles ca in zilele cand avea de invatat pentru vreun test la scoala, am lasat-o sa lipseasca de la orele de engleza si nu mica mi-a fost mirarea cand, dupa vreo 2-3 absente am primit de la British Council un mail in care mi se spunea care este situatia ei la cursuri, cum se descurca, cate prezente si absente are, precum si recomandarea unei anumit procent de ore prezente la cursuri pentru a atinge progresul scontat.

Sa stiti ca nu doar cursurile limba engleza au fost sacrificate datorita programului, am mai renuntat si la antrenamente si de cateva ori a lipsit de la scoala. Diferenta de atitudine si organizare de la British Council (ma refer la scoala, evident ca antrenamentele nu pot fi incluse in aceasta comparatie 🙂 ), a fost ca imediat dupa sfarsitul orei am primit pe email, notificare despre ce anume s-a predat la clasa, ce activitati s-au facut si ce teme au. Toate informatiile sunt disponibile in Edmodo, platforma online de la British Council. Astfel, chiar daca nu a fost prezenta la curs, Alexandra a putut sa recupereze materia, sa repete lectia cu ajutorului CD-ului audio sau al video-urilor și a altor site-uri recomandate (vorbim aici despre resursele gratuite pentru invatarea limbii engleze) si astfel nu a ramas in urma cu materia. A putut sa ia legatura singura cu profesoara (tot pe platforma) dar si cu colegii atunci cand a avut nevoie de informatii suplimentare.

Cu Andreea nu am avut probleme de genul, fiind in clasa a doua lucrurile au fost foarte usor de gestionat asa ca progresele au aparut mult mai repede.

Am sa fac un fel de comparatie intre ele, pentru ca mie mi se pare interesant, insa nu-mi dau seama daca vorbim de un comportament care poate fi generalizat:

Citeste si:  Priveste-ma, am atatea sa-ti spun!
  • Andreea, fiind mai mica si mai fara griij, s-a bucurat mult mai mult de toata experienta de la British Council. Imi povestea tot ce au facut in clasa, isi facea temele cu zambetul pe buze, asculta cantecele si canta cu voce tare si s-a dat mult mai repede drumul la vorba.
  • Alexandra, in schimb, coplesita de responsabilitatile pe care le avea la 10-11 ani (iar aici ma refer aproape exclusiv la scoala, teme si materie multa si grea), s-a adaptat mult mai greu la inca o sarcina in plus. Au fost cateva dati in care a vrut sa renunte si a fost nevoie de multa munca de convingere pentru a depasi acest obstacol (sincer, dorinta ei era sa renunte la scoala nu la cursurile de engleza, dar din fericire nu a renuntat la nimic 🙂 ). Ce m-a incurajat sa continuam a fost atitudinea ei de la finalul fiecarei ore de limba engleza. Modul in care imi povestea despre profesoara, despre colegi, despre activitatile pe care le  fac la ora (si care sunt cu totul diferite fata de ce facea Andreea). Mereu aveau de facut proiecte in echipa si au fost cateva randuri in care echipa ei a castigat, avand cel mai bun proiect. Pur si simplu am vazut-o pe Alexandra stralucind de fericire, sarind pe strada intr-un picior si de-abia asteptand sa vina urmatoare zi in care avea cursuri de engleza. Singurele momente in care i-am vazut aceeasi expresie pe fata sunt cele in care castiga in competitiile de scrima. Cand se uita la noi cu ochii in lacrimi, cand nu stie daca sa rada sau sa planga de bucurie si isi arunca mainile in aer si sare cat de sus poate, parca din dorinta de a-si lua zborul.

Ce vreau sa va spun cu aceasta comparatie intre fete (desi mai corect spus, e vorba despre o comparatie intre varstele lor), este ca va recomand sa incepeti engleza la varste cat mai fragede. E mult mai usor, totul e o joaca, iar cand lucurile vor deveni cu adevarat grele in alte domenii ale vietii lor, engleza nu va fi perceputa ca o obligatie ci va face parte din rutina lor.

Deci, cu cat mai devreme cu atat mai bine, insa niciodata nu e prea tarziu 🙂 .

Dupa 6-7 luni de engleza, (fara nicio legatura), Alexandra a plecat la un concurs de scrima in Polonia. Au fost aproximativ 12 copii si un singur antrenor. Care nu a putut sa se ocupe de toti in timpul concursului asa ca Alexandra a trebui sa se descurce singura, intr-o tara straina, intr-o limba straina.

Concursul a fost transmis Live pe internet asa ca noi stateam acasa si o urmaream pe monitor cu lacrimi de bucurie in ochi. In primul rand pentru ca o vedeam cu trage pe plansa si cum victoriile se adunau una dupa cealalta dar in al doilea rand pentru ca o vedeam cum comunica cu arbitrul si cu celalti participanti in engleza. O vedeam cum isi cauta plansa atunci cand era strigata, cum anunta ca vrea sa opreasca meciul si explica ce a patit si chiar de cateva ori am inteles din limbajul nonverbal al ei si al arbitrului ca au o disputa pe tema arbitrajului.

Citeste si:  O luna de distractie

A fost momentul in care m-am dat un pas in spate si mi-am vazut copilul cu alti ochi. Am inteles ca a crescut, ca e singura, fara noi, si ca se descurca. Am simtit ca drumul ei in viata incepe sa-i apartina din ce in ce mai mult. Cand s-a intors acasa, inca de la aeroport am avut aceeasi senzatie, care m-a luat putin prin surprindere, insa cu care incep sa ma obisnuiesc incet incet.

Dupa aceasta experienta, tot ce inseamna limba engleza a inceput sa se precipite. A inceput sa fie mult mai preocupata de ceea ce invata, de teme, a inceput sa fie mult mai atenta la filme sau melodiile de la radio si a inceput sa ne intrebe din ce in ce mai des ce anume inseamna o expresie in limba engleza sau cum se traduce o fraza din romana in engleza.

Andreea a fost putin geloasa pe experienta Alexandrei, din Polonia, pe faptul ca a putut sa-si exerseze cunostintele de engleza atat de bine, insa peste o luna si-a luat revansa. De data asta am fost cu totii in Grecia, unde au participat la un alt concurs de scrima si unde au avut amandoua ocazia sa se integreze intr-un grup multinational de copii si adulti, unde limba comuna era engleza si unde s-au descurcat cu brio amandoua. Nu e ca si cum ar fi stiut la perfectie limba engleza sau ca si cand ceilalti copii ar fi putut sa le ajute (pentru ca si ei erau tot pe la acelasi nivel 🙂 ) insa au reusit sa se inteleaga unii cu altii.

Pentru mine a fost dovada suprema ca tot efortul a meritat si ca rezultatele sunt mai mult decat satisfacatoare. Va reamintesc ca atunci cand au inceput cursurile de engleza la British Council, nu stiau decat cateva cuvinte in aceasta limba. Adica nivelul era putin peste zero.

Ce ma bucura cel mai tare este ca amandoua au un accent foarte autentic, au un mod de a pronunta cuvintele de parca sunt vorbitoare native. Cand ne mai aud pe noi vorbind la telefon ne corecteaza pronuntia, chiar daca la nivel conversational noi suntem cu multe clase peste ele. Totusi, la nivel de pronuntie si accent nu avem nicio sansa in fata lor, iar asta face diferenta intre a fi autodidact si a invata dupa ureche (asa cum e cazul nostru) si merge la cursuri de specialitate la British Council.

Citeste si:  Desenele copilariei noastre... si a lor...

Sunt sigura ca ati vrea sa stiti daca vom continua din toamna? Inca nu ne-am hotarat. Singurul detaliu care ne tine pe loc este programul fetelor, extrem de incarcat. Daca am putea sa gasim o varianta in care sa faca amandoua engleza sambata, in acelasi interval orar si in acelasi sediu, raspunsul meu ar fi da, fara nicio retinere. Insa in varianta de cursuri de doua pe saptamana, una dimineata una seara, cu antrenamente la scrima in fiecare zi, s-ar putea sa avem cu adevarat o problema. Sigur, exista si varianta sa le inscriem si sa mearga atunci cand pot si sa lipseasca atunci cand programul nu le permite. Insa pentru mine aceasta varianta nu este foarte ok, simt ca le-as da un exemplu prost, ceva de genul “Hai ca ne apucam de ceva si vedem noi pe urma daca vom continua sau nu, daca facem treaba buna sau doar de facem ca muncim“.

Ideea e ca mai avem doua luni sa ne hotaram daca vom continua sau nu cursurile de engleza (cu 90% dorinta sa da 🙂 ). Inscrierile la British Council au loc pe tot parcursul verii, insa variantele de orar se epuizează foarte repede. Așa că dacă știți deja ce nivel au copiii, e bine să-i înscrieți din timp. Dacă nu, pot sa sustina un test de nivel gratuit.

Ca un argument in plus referitor la calitatea cursurilor de engleza de la British Council, va mai spun ceva: fascinata fiind de accentul si de cunostintele rapide de engleza pe care le-am vazut la fete, mi-am dorit acelasi lucru si pentru mine. Asa ca m-am inscris la un curs pentru adulti, care a durat trei luni, de sfarsitul lui martie pana la sfarsitul lui iunie. Dar despre cursul meu de engleza de la British Council, va povestesc intr-un articol viitor.

Ca sa fiti la curent cu toate noutatile despre Meseria de Parinte nu uitati sa dati Like Paginii de FB   si sa va inscrieti la Newsletter.

😘 Sharing is Caring! 😘  Daca ti-a placut acest articol, distribuie-l catre prietenii tai de pe Facebook (click aici).

 

Comments

comments

  • Buna, Eu sunt Ana Maria Mitrus, sunt casatorita – cu Cristi, si sunt mama - pentru Alexandra si Andreea. Imi place sa petrec foarte mult timp cu familia mea si sa ma implic in tot ce inseamna cresterea si educatia fetitelor. Imi place sa cos si sa mesteresc, imi place sa citesc si sa aflu lucruri noi si interesante in orice domeniu. Imi plac oamenii care au ceva de spus si de la care pot sa invat ceva. Imi plac animalele, imi place sa merg cu rolele si imi place marea. Ma bucur de viata si sunt recunoscatoare pentru tot ce am.

  • Cum era sa o concediez pe Zana Maseluta

    Prima tabara din viata noastra de parinti se anunta linistita si fericita, fara niciun fel de incident legat de acomodare […]

  • Adevarata poveste cu Scufita Rosie

    Dupa articolul de ieri, cu parintii care umbla dezbracati prin casa atunci cand au in vizita prieteni ai copiilor lor, […]

  • Jean-Claude Romand

    Romancierul francez Emmanuel Carrère a publicat în anul 2000 o carte neobi?nuit?. L’adversaire descrie povestea adev?rat? a unui b?rbat dotat […]

  • Ce vraji a mai facut RATB-ul

    Un american casatorit cu o romanca, care vine in Romania de cateva ori pe ani, pentru ca este o tara […]

3 thoughts on “Bilantul dupa 1 an de engleza la cursurile pentru copii de la British Council

  1. 12 ore pe zi? si…cand se mai joaca?
    Pe aici sunt copii cu depresie de la 12-14 ani, ani de scoala opriti…

    Noi pt engleza am decis sa lucram acasa, in joaca. In momentul cand va sti mai bine ca mine, o sa caut o alternativa

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*
*