Avocatul copiilor

Mi se rupe inima la propriu, de fiecare data cand vad copii care se indoaie sub greutatea cuvintelor pe care le primesc de la adultii din jurul lor. De fiecare data cand sunt amenintati, cand sunt jigniti, cand sunt invinovatiti pe nedrept, cand ii vad cum sufera datorita unei greseli, unui accident sau a unui incident, mi-as dori sa pot sa ma dau de trei ori peste cap sa ma transform intr-o musca care sa le sufle la ureche despre ce este vorba in toata scena in care sunt implicati.

As vrea sa le spun ca cei mari ii iubesc oricat de rau i-ar ameninta si ca de multe ori vorbeste gura fara ei. Singurul lor scop este sa domine si sa se impuna, pentru ca nu au alte metode la dispozitie (pentru ca da, sunt limitati din acest punct de vedere). Adultii nu stiu cum sa argumenteze si cum sa convinga (si de multe nici macar nu au dreptate, insa asta nu ii opreste in niciun fel) asa ca intimideaza. Si cred ca atunci cand ochii copiilor apare frica, ei, adultii au castigat batalia.

As vrea sa le spun copiilor ca au drepturi si ca nimeni nu ii va putea lasa in parc daca nu asculta. Nimeni nu ii poate abandona pentru ca ei nu sunt un bagaj, sunt o fiinta umana aflata in grija si responsabilitatea adultilor care ii insotesc.

Citeste si:  Cum sa-ti dai seama cand cresti un copil iresponsabil

As vrea sa ii asigur pe cei mici ca nu au nicio responsabilitate pentru sentimentele, pentru esecurile sau zilele proaste ale parintilor si adultilor din jurul lor. Nu ei sunt de vina pentru ca tati este nervos sau pentru ca mami a intarziat la birou. Nu este responsabilitatea lor daca pe doamna o doare capul sau daca bunicii ii este rusine. Adultii din jurul lor sunt singurii responsabili pentru vietile, sentimentele si actiunile proprii. Si este o dovada de lasitate si de neputinta ca dau vina pe cei mici. Care nu fac nimic altceva decat sa-i iubeasca si care sunt complet depasiti de acuzatiile ce li se aduc.

As vrea sa ii incurajez pe cei mici sa aiba incredere in ei. Sa nu asculte pe nimeni care le spune ca sunt prosti, puturosi, lenesi, obraznici sau ca nu o se se aleaga nimic de ei. Din nou sunt doar vorbele adultilor care isi exprima neputinta in a se face intelesi, in a educa si a transmite judecati de valoare.

As vrea sa pot sa le explic celor mici ca si oamenii mari de langa ei sunt tot niste copii. Care nu au fost iubiti si care nu stiu cum sa iubeasca. Care au fost agresati si agreseaza la randul lor. Si parintii lor sunt tot niste copii speriati si coplesiti care nu stiu cum sa actioneze, care sunt depasiti de o situatie si care cred ca rezolvarea problemelor consta in declansarea unui conflict pe care sa-l castige. Pentru ca parintii si adultii castiga intotdeauna. Ei sunt mari si sunt puternici. Copiii sunt mici si nu stiu nimic. Asa ca nu au nicio sansa. Din start, in orice confruntare se stie cine va castiga si cine va pierde.

Citeste si:  O eleva a fost trimisa in biroul directorului pentru ca a refuzat sa fie cantarita la scoala

fara drepturi

foto

Si tocmai din acest motiv mi-ar placea sa pot sa pot sa ajung la toti copiii si pe langa cele de mai sus, as vrea sa ii invat ce sa raspunda. Pentru ca uneori, chiar si cand auzi cele mai dureroase cuvinte, daca ai raspunsul potrivit ai toate sansele sa il faci pe celalalt sa dea inapoi si sa isi reconsidere pozitia. Cand “ai vorbele la tine”, cu riscul de fi catalogat “obraznic” e important sa raspunzi. E important sa-ti spui punctul de vedere si sa te aperi. E important sa iti ceri scuze daca ai gresit dar sa subliniezi ca nu ai vrut.

Daca va iubiti copiii invatati-i sa raspunda. Aratati-le cum sa explice. Lasati-i sa vorbeasca si ascultati-i. Pentru ca noi suntem cei mai buni profesori ai lor. Cu noi isi exerseaza abilitatile sociale si de negociere. Daca aveti copii, invatati-i sa spuna si sa ceara. Pentru ca e dreptul lor si asta ii va ajuta sa fie niste adulti cu personalitate.

Citeste si:  Cine sunt castigatorii concursului cu jucarii educative

Daca sunteti de acord cu mine, va astept si in zilele urmatoare pe blog, cand am sa va spun care este parerea mea despre “Nu mai vorbesc cu tine” si ce le invat eu pe fetele mele sa raspunda. O sa aflati cu aceasta ocazie si care este motivul pentru care am ales acest subiect sa fie primul din seria “Avocatul copiilor“.

Ca sa fiti la curent cu toate noutatile de pe Meseriadeparinte.ro nu uitati sa va inscrieti la Newsletter.

Comments

comments

  • Buna, Eu sunt Ana Maria Mitrus, sunt casatorita – cu Cristi, si sunt mama – de Alexandra si Andreea. Imi place sa petrec foarte mult timp cu familia mea si sa ma implic in tot ce inseamna cresterea si educatia fetitelor. Imi place sa cos si sa mesteresc, imi place sa citesc si sa aflu lucruri noi si interesante in orice domeniu. Imi plac oamenii care au ceva de spus si de la care pot sa invat ceva. Imi plac animalele, imi place sa merg cu rolele si imi place marea. Ma bucur de viata si sunt recunoscatoare pentru tot ce am.

  • Le-am lasat singure pe internet. Am avut ceva emotii dar a fost totul bine.

    Mi se intampla foarte des sa ma aflu in fata unei situatii de genul: “Mami, doamna ne-a spus astazi la […]

  • Despre Fire de dragoste

    Cine spune ca online-ul nu uneste oameni sau ca distrage (distruge) relatiile umane din offline, de fapt nu stie despre […]

  • Sweet dreams 2013

    O sa va povestesc astazi, care este trendul in 2013 pe acest blog, respectiv in capul meu :). 1. Sport. Mult […]

  • “Frames of Mind”

    In anul 1983, Howard Gardner a realizat un manifest impotriva IQ-ului care s-a concretizat in cartea “Frames of Mind”. Cartea […]

3 thoughts on “Avocatul copiilor

  1. Foarte interesant si uitil articolul!Intrebarea mea este cum sa inveti copilul sa rectioneze atunci cand este jignit la scoala de catre colegi,cand sunt la varsta la care se jignesc si sunt foarte rautaciosi?Multumesc!

  2. Alina, Este un proces foarte greu si dificil iar cea mai buna dovada este ca nici noi, adultii nu reactionam in cel mai fericit mod. Insa exista solutii, prima care imi vine in minte este sa ii invatam sa nu se lase influentati de aceste jigniri, sa nu le puna la suflet si sa isi imagineze ca toate cuvintele trec pe langa ei fara sa-i atinga. Eu le-am spus fetelor intr-o situatie similara sa isi imagineze ca cei care le adreseaza cuvinte rautacioase, au un fel de buton pentru volum, pe care pot ele sa-l controleze. Ca si cum ar da televizorul pe mute. Cuvintele sunt doar cuvinte si noi suntem cei care le dam sau nu voie sa ne raneasca. Insa e nevoie de foarte mult exercitiu si autocontrol ca sa rezisti rautatilor celor din jur, in special daca iti sunt apropiati si tii la ei.

  3. Va multumesc pentru raspuns!Aceleasi lucruri i le spun si eu,sa nu se lasa influentata,sa ignore vorbele urate si jignitoare,dar e dureros cand vezi ca sufera.Mirarea mea este cum pot copii de 12 ani sa aibe asemenea ganduri si sa scoata din gura asemenea vorbe urate si jignitoare????Copiii crescuti cu iubire si intelegere sunt tot mai putini in ziua de astazi din pacate,si tocmai ei sunt cei vizati de cei crescuti doar cu bone,multi bani,..dar lipsa de afectiune si …parinti!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*
*