Totul despre Squishy

Comments

comments

  • Article By :
    Buna, Eu sunt Ana Maria Mitrus, sunt casatorita – cu Cristi, si sunt mama - pentru Alexandra si Andreea. Imi place sa petrec foarte mult timp cu familia mea si sa ma implic in tot ce inseamna cresterea si educatia fetitelor. Imi place sa cos si sa mesteresc, imi place sa citesc si sa aflu lucruri noi si interesante in orice domeniu. Imi plac oamenii care au ceva de spus si de la care pot sa invat ceva. Imi plac animalele, imi place sa merg cu rolele si imi place marea. Ma bucur de viata si sunt recunoscatoare pentru tot ce am.

Random Posts

  • Ce am aflat la evenimentul “Parintii, copiii si tehnologia”

     Subiectul “Copii, ecrane si tehnologie” este unul de foarte mare interes pentru mine, pentru ca desi uneori as vrea sa interzic completul accesul la televizor, telefon sau calculator, imi dau seama ca sunt absurda si ca pierd legatura cu realitatea. 

    Tehnologia este ceva minunat care ne ajuta sa ne facem vietile mult mai frumoase si mai comode, cu conditia sa o folosim in mod inteligent. Probabil ca oricand vine vorba de tehnologie, aceasta este ideea principala: important este ce facem cu ea si cat o folosim.

    Si la evenimentul organizat de Social Moms „Părinții, copiii și tehnologia” powered by Orange s-a discutat in aceiasi termeni, s-a prezentat modul in care tehnologia poate fi folosita in mod pozitiv si sigur de catre copii si rolul nostru, al parintilor, in acest proces.

    Conferinţa a fost urmărită de către cei 150 de părinţi aflaţi în sala şi de alţi 23.000 de persoane conectate online la transmisiunea live.

    Invitaţii au atins aspecte de interes pentru părinţi:

    • cum punem limite sănătoase în utilizarea tehnologiei
    • cum îi ţinem în siguranţă pe copii în mediul online
    • cum folosim resursele digitale la şcoală în procesul de învăţare
    • ce măsuri trebuie să luăm pentru sănătatea copiilor

    Otilia Mantelers, Expert în parenting, ne-a vorbit despre implicarea părintelui în viața digitală a copilului, despre importanța conectării înainte de a stabili limite și despre originea fricii pe care o au părinții, în general, față de tehnologie.

    Otilia Mantelers.jpg

    Tehnologia poate fi un instrument care să asiste în procesul de acumulare de informaţii sau elementul care ajută oamenii să păstreze legătura cu persoanele dragi. Printre cele mai mari dezavantaje ale tehnologiei identificate de către părinți se numără dependenţa pe care copilul o poate dezvolta, pericolul pe care îl poate întâlni în mediul online, sănătatea (obezitate, probleme de vedere, probleme de postură), izolarea, pierderea interesului faţă de alte activităţi necesare din viaţă de zi cu zi.  „Tehnologia este ca un ciocan: poţi costrui o casă folosindu-l sau poţi să îi dărâmi zidurile. Contează cum foloseşti unealta pe care o ai la dispoziție”, a adăugat Otilia.

    Obiectivul central al conferinței Social Moms a fost stabilirea unui echilibru între aceste percepții divergente privind utilizarea tehnologiei. Otilia a vorbit despre ce limite trebuie stabilite în utilizarea tehnologiei și metoda Hand in hand parenting  ce presupune 3 paşi: ascult, pun limita şi iar ascult. „Mă gândesc dacă este nevoie să pun limita acum, exact în acest moment, sau dacă pot să îi dau câteva minute copilului în care să mă conectez cu el şi la ce face el. După aceste minute de conectare, pot pune limita, cu blândeţe. Apoi este momentul să ascult din nou, când copilul meu îşi descarcă furia, care de cele mai multe ori nu are legătură cu limita ce i-a fost impusă”, a declarat Otilia.

    Georgiana Rosculet, psiholog și coordonator de proiecte educationale Salvaţi Copiii,  a susținut tema siguranței nativilor digitali în mediul online. Conform studiului privind utilizarea internetului în familie realizat de Salvați Copiii în 2015, 90% dintre copii folosesc cel puțin o rețea de socializare. Cum ajung copiii să aibă conturi de socializare? Se pare că parinții sunt cei care îi ajută să deschidă conturile chiar dacă nu au vârsta minimă acceptată pe site. Înainte de a decide asta, este important să ținem cont de câteva aspecte.

    Georgiana Rosculet.jpg

    În online este o lume întreagă, copilul nu este în reţea doar cu prietenii lui, aici pot apărea pericole pe care copilul nu le poate identifica: cyberbullying sau ademenirea de persoane necunoscute, sunt doar două dintre ele.

    În plus, mediul online este un spaţiu în care copilul se poate exprima creativ, învaţă într-un mod interactiv şi în acord cu interesele lui, primeşte feedback imediat ceea ce este foarte atractiv pentru el. Prin comparaţie, o oră petrecută la un curs la şcoală va părea mult mai puţin interesantă decât una petrecută pe internet.

    Pentru a îi proteja pe micuţi în spaţiul online, părinţii sunt invitaţi să reflecteze şi să se informeze cu privire la conţinutul potrivit pentru vârsta copilului său, să analizeze atât beneficiile cât şi riscurile asociate. Primele interacţiuni pe care copilul le are cu tehnologia trebuie să fie ghidate de părinte. Apoi, treptat, aceştia se pot rezuma la  supravegherea acestuia după ce au exersat cu copilul modalităţi specifice prin  care aceştia pot împărtăşi cu părinţii experienţele sale din timpul incursiunilor pe Internet. Programele de control parental pot fi introduse ca un intrument foarte util pentru întreaga familie. Copiii învaţă prin imitare iar părinţii sunt principalele modele de comportament chiar şi în ceea ce priveşte interacţiunea cu tehnologia.

    Pentru informaţii privind siguranţa copiilor pe Internet, Salvaţi Copiii pune la dispoziţie o linie gratuită de informare şi consiliere pe platforma Ora de Net.

    Ioana Boc, Program Manager Fundația Orange, a vorbit despre Digitaliada, proiectul- pilot derulat de Fundația Orange în mediul rural în 10 școli gimnaziale, în anul şcolar 2016-2017. Proiectul urmărește promovarea educaţiei digitale, îmbunătăţirea rezultatelor şcolare ale elevilor din mediul rural prin învăţarea bazată pe folosirea tehnologiei şi a conţinutului digital interactiv şi motivarea profesorilor din toate localităţile ţării pentru a crea conţinut digital propriu, inovator, destinat folosirii în clasă.

    Ioana Boc.jpg

    Digitaliada propune o metodă de educație bazată pe aplicații și jocuri digitale – „digital game-based learning (DGBL)”, menită să completeze metodele clasice utilizate până acum la clasă cu resurse educaţionale bazate pe tehnologie. În cadrul unor ore de matematică și TIC se folosesc jocuri video și aplicații cu conținut educațional cu scopul de a încuraja o implicare mai mare a elevilor la clasa și de a le oferi acestora abilitățile necesare pentru societatea globalizată, tehnologică, a secolului 21. Până acum, au fost identificate 15 jocuri şi aplicaţii în strânsă legătură cu obiectivele de învățare din programa școlară şi au fost create 60 planuri de lecţie pe care profesorii să le integreze în predare. Toate resursele digitale propuse în proiect sunt disponibile gratuit pe platforma online www.digitaliada.ro care-și propune să devină un hub de conținut educațional digital.

    Pe această platformă, Fundaţia Orange derulează şi un concurs în care sunt premiate cele mai inovative materiale educaţionale digitale ce pot fi utilizate în mod liber şi gratuit în lucrul cu elevii la clasa. Înscrierile se fac pe site până la 25 aprilie.

    Sfatul medicului a fost prezentat de Roxana Cozubaș, Medic specialist oftalmolog, și Florentina Moraru, Kinetoterapeut.

    La întrebarea „cum ne protejăm ochii de lumina albastră violet care este dăunătoare vederii?” ne-a răspuns Dr. Roxana Cozubaș. Există filtre speciale sub formă de aplicaţii pentru telefoane/tablete, ochelari de vedere cu filtru care blochează radiaţia luminoasă, soluții recomandate persoanelor care petrec mai mult de 2-3 ore pe zi în faţă ecranului. De asemenea, Dr. Roxana Cozubaș recomandă utilizarea „regulii 20-20-20” care presupune ca, după 20 de minute de privit la un ecran, privirea să fie mutată timp de 20 de secunde la 20 de paşi depărtare.

    Roxana Cozubas.jpg

    Am mai aflat că „până în vârstă de 2 ani, Academia Americană de Pediatrie recomandă expunere zero la ecrane! Practic, în acest interval de vârstă, creierul micuţilor nu poate înţelege imaginile bidimensionale pe care le emite monitorul. Copilul învaţă din interacţiunea cu persoanele din anturaj şi din simţul tactil folosit la studierea obiectelor din jur”.

    Între 18 luni şi 5 ani, timpul la ecran al celui mic nu trebuie să depăşească o oră, maxim două pe zi. Acest timp scade dacă există afecţiuni oftalmologice care pot fi agravate de aceste obiceiuri (miopie sau strabism).

    Florentina Moraru a arătat ce înseamnă o postură corectă a corpului și a subliniat faptul că profilaxia deposturărilor începe în perioada școlară.

    Florentina Moraru.jpg

    Pentru o poziţie corectă la birou sau la calculator sunt importante mai multe aspecte. Un element important este alegerea biroului şi a scaunului, care trebuie să permită poziţia dreaptă a trunchiului, spatele lipit de spătar. Între trunchi şi şolduri şi între genunchi şi gambă trebuie să se formeze un unghi de 90 grade iar tălpile să fie lipte de sol.

    Evenimentul a fost moderat de Anca Gheorghe, mommy blogger blogintandem.ro.

    Mulțumim prietenilor de la Sloop pentru smuticeala delicioasă de fructe, Salvați Copiii și Trupei Pam Pam pentru atelierele distractive și educative pentru copii.

    Conferința s-a transmis LIVE pe socialmoms.ro, desprecopii.com și pe pagina Orange și a fost urmarită online de peste 23.000 de părinți, iar înregistrarea va fi disponibilă atât pe socialmoms.ro cât și în pagina dedicată evenimentul din desprecopii.com.

    Ca sa fiti la curent cu toate noutatile despre Meseria de Parinte nu uitati sa dati Like Paginii de FB   si sa va inscrieti la Newsletter.

    Parteneri media: desprecopii.com, mamicamea.ro, sfatulmamicilor.ro, gokid.ro, kidsnews.ro, mamica.ro, blogintandem.ro, fricidemamici.ro, ruxandraluca.ro, meseriadeparinte.ro, ralucaloteanu.ro, cristinaotel.ro, iulianaroca.ro, frunzaresc.eu, tataincepator.ro, mamamatei.wordpress.com, pisicapesarma.ro, educatiecudragoste.ro, siblondelegandesc.ro, funparenting.ro, florinabadea.ro.

    Comments

    comments

  • Povestea unei nasteri

    Astazi am facut o scurta calatorie in timp, m-am intors in urma cu 4 ani si jumatate, cand am nascut-o pe Andreea:

    Dupa o sarcina relativ normala, din punct de vedere fiziologic totul era ok. Dpdv psihologic insa lucrurile nu stateau la fel, eram inca marcata de experienta nasterii Alexandrei (cu aproape trei ani inainte) si de pierderea unei sarcini urmata de un chiuretaj (cu mai putin de un an inainte).
    La Filantropia am ajuns cumva, din intamplare, acolo era doctorul care mi-a urmarit sarcina. Am avut noroc din toate punctele de vedere. Dl. Doctor este genul care lasa deoparte orice atunci cand primeste un telefon de la o gravida. Este tot timpul disponibil, te lasa sa faci alegeri si te sustine in deciziile luate si nu in ultimul rand este un profesionist de nota 10.
    Spitalul a fost cu mult peste asteptari. Tocmai se terminasera renovarile asa ca am avut parte de o surpriza placuta cand am vazut ca voi sta intr-un salon cu doua paturi (al doilea a fost gol pana in ultima zi de spitalizare). Cu exceptia nr. de paturi rezerva era identica cu cele cu plata (doar ca era gratis).
    Cezariana a decurs ok, am avut epidurala dar dupa ce au scos-o pe Andreea si dupa ce am vazut-o mi-au facut anestezie totala. Nu-mi aduc aminte daca am cerut eu asta dar a fost ok. Cand m-am trezit am fost dusa in rezerva unde ma astepta Cristi, care o vazuse deja pe Andreea, si unde am mai stat inca 2 sau trei zile, nu mai stiu exact, pana la externare.
    Una peste alta totul a fost super ok, si doctorul si asistentele si cazarea, tot. O cezariana datorata conjucturii, dar care a decurs fara niciun fel de incident neplacut.

    Recunosc ca nu sunt o persoana pretentioasa, ca ma multumesc cu un minim de conditii important e sa fie curat si oamenii amabili. Dar mai ales competenti ca de-aia sunt cadre medicale.

    Pe Alexandra am nascut-o la Elias, cu seful maternitatii, nu dau nume dar era (si inca mai este cred) doctorul vedetelor. Am ajuns la el trimisa de Secretarul de stat din Ministerul Sanatatii. Maternitatea Elias era si ea la un nivel foooarte inalt din punct de vedere al dotarilor la vremea respectiva (in 2006), dar totusi… al doilea copil nu l-am nascut tot acolo.

    Si va spun toate astea ca sa intelegeti ca aveam termen de comparatie cand am nascut la Filantropia.

    Dintre cele doua maternitati, din prisma experientelor mele proprii as fi recomandat oricui sa aleaga Filantropia.

    Astazi, in cadrul unei vizite premergatoare sarbatoririi a 200 de ani de existenta a Spitalului Filantropia, am aflat cateva amanunte foarte importante si interesante care vor da greutate recomandarii mele de a alege acest spital pentru a naste (si nu doar pentru asta).

    Dar mai multe o sa va povestesc maine.

    Comments

    comments

  • Cate “Nu”-uri aude un copil in fiecare zi?

    Te-ai intrebat vreodata cate “NU-uri” aude copilului tau intr-o zi? Studiile spun ca mai mult de 100…

    Ce se intampla cand un copil aude “NU” de la parintii lui, cum putem spune “DA” mai des si cum punem limite cu blandete astfel incat copiii nostri sa isi dezvolte autonomia si sa pastreze bucuria descoperirilor personale?

    Aflam de la Otilia Mantelers, expert in parenting

    otilia

    Copilul isi alege singur gustarea? Spune DA

    Gustarea zilnica vine sa completeze in mod placut si sanatos mesele principale ale copiilor si este important sa fie bogata in nutrienti. Cum sa ii ajutam pe cei mici sa aleaga singuri gustarea potrivita pentru ei, aflam de la Simona Carniciu, medic specialist in diabet, nutritie si boli metabolice.

    Simona_Carniciu

    Moderatorul evenimentului este Gabriela Maalouf, NLP trainer pentru copii si parinti, acreditat in Anglia.

    Gabi_Maalouf

    Alaturi de aceste doamne minunate, am sa ma aflu si eu la masa vorbitorilor, in calitate de reprezentat al parintilor. Am sa transmit invitatilor toate intrebarile voastre asa ca astept cu interes sa le trimiteti la ana@meseriadeparinte.ro sau sa le lasati aici intr-un comentariu.

    Ana_Maria_Mitrus

    Promitem un eveniment foarte interesant, in aceeasi maniera relaxata cu care v-am obisnuit, insa unde vom afla raspunsuri si sfaturi importante de la specialisti, legate de educatia si nutritia celor mici.

    Va asteptam cu drag, intrarea la eveniment este libera dar pentru a avea acces este nevoie sa solicitati o invitatie aici: http://bit.ly/2mRPXjJ.

    Ca sa fiti la curent cu toate noutatile despre Meseria de Parinte nu uitati sa dati Like Paginii de FB   si sa va inscrieti la Newsletter.

     

    Comments

    comments

  • Bagajul de urgenta

    Daca aveti copilul bolnav si plecati cu el la spital,  si daca exista 1% sanse sa va interneze, va sugerez sa luati cu voi un bagaj minimalist, dar care sa va satisfaca nevoile urgente, pana veti primi intariri de acasa.

    Eu in general, cand situatia scapa de sub control cu cele mici, prefer sa merg la spital, la camera de garda, unde gasesc intotdeauna ajutor profesionist. E adevarat ca uneori exista exagerari, tocmai datorita acestuia si datorita protocoalelor, dar stiti cum e “paza buna trece primejdia rea”.

    Am apelat la camera de garda in caz de:

    – deshidratare si febra mare cateva zile la rand (Andreea cu rotavirus). Am fost la Elias unde s-a intervenit de urgenta cu perfuzii si antibiotic. E foarte ok acolo, deja stiu tot ce misca :). La Elias am nascut-o pe Alexandra si am fost deja de multe ori la control. Camera de garda e ok, nu am asteptat niciodata prea mult, maxim 2-3 persoane.

    – os de peste ramas in gat (tot Andreea). Am fost la Alexandrescu la camera de garda, pana la urma ne-au dus pe sectie unde a fost cam neplacut ca era deja coada si lumea astepta pe scari o perioada nedefinita prea bine. Am avut noroc ca ne-au lasat in fata ca urgenta. Din fericire a fost o alarma falsa, nu era niciun os, doar o zgarietura sau o senzatie persistenta. Exceptand asteptarea, a fost ok.

    – otita grava Alexandra – Alexandrescu camera de garda. Ok doctorii dar e haos in sala de asteptare. Nu mai zic ca tot timpul ne ratacim prin curte, mereu intrarea e prin alta parte, mi se pare foarte prost organizat. Plus ca nu poti sa intri cu masina. Dar au camera de garda non-stop cu specialisti. La Elias de exemplu nu au ORL la camera de garda, doar in timpul programului, pe sectie.

    – cot dislocat – Andreea. Am fost la Alexandrescu la camera de garda. Era intr-o seara de iarna, pe la ora 21 si de data asta se intra prin spate, din strada Alexandrescu.  Cred ca a durat fix 30 de secunde sa-i puna cotul la loc dar din pacate a fost nevoie de acest incident nefericit ca sa invatam o lectie importanta: Copii au incheieturile foarte fragile iar dislocarea cotului este una dintre cele mai frecvente afectiuni de natura ortopedica-traumatologica ce apar la copii. Clasica ridicare de ambele maini sau invartirea copiilor tot asa, de maini este foarte periculoasa si se poate solda cu un cot dislocat. La noi a fost chiar un accident, traversam o strada, pe jos era alunecus iar Andreea pur si simplu a alunecat iar eu am sustinut-o de mana ca sa nu cada si sa se loveasca. Am ajuns acasa cam  in 5 minute si cotul era deja umflat si nu putea sa-l miste.

    – eruptie pe piele – amandoua – am fost la Elias. Nimic grav, se presupune ca a fost o alergie la ceva.

    – eruptie nasoala pe piele – amandoua- tot Elias. Verdict – varicela. Am primit reteta si am fost expediati urgent ca sa nu contaminam totul pe acolo. Ni s-a sugerat ca pe viitor cand suspectam ceva contagios sa mergem la Babes. Adevarul e ca mi-e frica sa merg la Babes, daca nu avem nimic, cum a fost alarma falsa de mai sus si ne contaminam acolo cu ceva?

    – Laringita&otita&pneumonie – Alexandra. Am fost la IOMC (Alfred Russo fostul Emilia Irza). A fost demult, nu-mi aduc aminte cum am ajuns acolo, cred ca initial am fost la Medicover si dr. ne-a chemat ulterior acolo. A fost ok pentru ca aveam intrarea facuta, o sunam pe dr. si ne lua de pe hol. Altfel, haos in sala de asteptare. Spitalul in sine mi se pare foarte intortocheat, dar nici nu sunt foarte familiarizata. Tratamentul (perfuzii si aerosoli) l-am facut in ambulator unde e ok, sunt mai multe compartimente unde se preiau pacientii si nu se asteapta prea mult.

    – febra si deshidratare – Andreea – otita. TOt la IOMC, ne-au internat, perfuzii si antibiotic si analize din cap pana-n picioare, inclusiv radiografie pulmonara. Asistentele sunt relativ ok dar parca sunt suspendate in timp. Ca prezenta, mentalitate, tot. Nu e neaparat ceva rau dar pentru mine a fost o senzatie ciudata :).

    Si ca sa revin la subiectul acestei postari, va sugerez un bagaj care sa cuprinda:

    – telefon + incarcator
    – apa
    – bani de toate culorile :). Si mai marunti si mai mari. La internare se joaca o carte importanta, cacialmaua nu e o alegere buna. Parerea mea! 🙂
    – servetele umede
    – un rand sau doua de schimburi pentru cei mici in caz ca transpira, vomita, fac pe ei sau mai stiu eu ce.
    – un rand de schimburi pentru voi. Sau macar un tricou.
    – O carte si o jucarie pentru cel mic. Pana primiti intariri de acasa o sa fie nevoie sa-l tineti ocupat.
    – O carte/o revista pentru voi ca sa omorati orele care trec ca melcul. Sau orice altceva care va e folositor ca sa nu ajungeti sa racaiti peretii.
    – Sapun si prosop
    – Hartie igienica

    Voi ce experiente aveti cu spitalele?

    Credeti ca ar mai trebui adaugat ceva in bagajul de urgenta?

    Comments

    comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*
*