“7 pentru o viata”

Daca la un moment dat o sa aveti impresia ca acest blog se transforma in unul despre carti s-ar putea ca pe undeva sa aveti dreptate. Consider ca prin carti avem acces la toata intelepciunea lumii, la toata experienta inaintasilor nostri si, de ce nu?, a contemporanilor care au ceva de spus.

Cine crede ca nu ai cum sa inveti din carti cum sa cresti un copil se inseala.  Adevarul este ca din carti invatam orice. Sau mai corect spus, din carti invatam totul: invatam sa traim, sa iubim, sa vorbim. Invatam o meserie, o limba straina sau istorie.

Cu aceste idei in cap, am inaugurat astazi o noua categorie pe blog, se cheama “Carte frumoasa, cinste cui te-a scris” si imi face o mare onoare sa va prezint o carte care este o incantare. O carte care ne ajuta sa fim parinti mai buni, sa crestem copii mai buni dar si sa traim intr-o lume mai buna. Spun asta pentru ca e mult mai usor sa accepti si sa fii mai tolerant, atunci cand stii ca orice om are in spate o istorie, cu suferinte si bucurii, cu spaime si frustari, cu dorinte si nevoi. Si ca in centrul istoriei sale se afla relatia sa cu mama si cu tata.

Cartea se numeste “7 pentru o viata” si este scrisa de o romanca – Gabriela Ciucurovschi, mama si psihosociolog. Este o carte scrisa cu bunatate si cu bucurie, care “te umple” si care te face sa-ti gasesti echilibrul. Gasim in ea cuvinte frumoase care transmit emotii si idei care nu se repeta.

Citeste si:  Povestile Ramonei

 

Inca de la inceput, autoarea ne intampina cu sinceritate: “Rasfoieste aceasta carte si daca informatia din ea vibreaza pentru tine, daca simti ca te poate ajuta, citeste-o! Daca nu, cauta in alta parte fiindca, cel mai probabil, sufletul are alte nevoi acum“.

Eu am vibrat puternic cu aceasta carte si am gasit multe raspunsuri la intrebari nerostite. Am citit cu interes despre subiecte pe care de putine ori le-am gasit alaturate intr-o carte de parenting: comportamente, valori, alimentatie (hrana), credinta si rugaciune, disciplina, respect de sine, iubire. Este o carte care ne prezinta meseria de parinte intr-un mod mult mai complex decat ne-am putea gandi, pentru ca acopera mai multe planuri. Este vorba de mostenirea pe care am primit-o de la parintii nostri si pe care o transmitem mai departe copiilor nostri. Atunci cand mostenirea este una sanatoasa, generatii intregi de parinti isi vor face simtita prezenta in copiii nostri, luminandu-le calea.

Valorile pe care le purtam in noi si pe care ne bazam existenta nu ne sunt indiferente. Ele influenteaza tot ceea ce facem, modul in care gandim si in cele din urma sentimentele noastre. Putem spune ca drumul spre fericire este pavat cu valorile noastre. Valorile se transmit din generatie in generatie si ne lumineaza viata indiferent de varsta pe care o avem.  Absenta valorilor inseamna lipsa unui punct de echilibru si de sprijin in cautarea identitatii, insamna o viata de nelinisti si impliniri. Cheia fericirii noastre se afla in copilarie. Capacitatea noastra de a fi fericiti si multumiti se gaseste in lucrurile pe care le-am acumulat in acea perioada, in special in primii ani de viata. Lucrurile acumulate atunci reprezinta fundamentul vietii noastre.

Citeste si:  Zahir

Sa vorbim putin si despre relatia cu copiii nostri, despre rolul acestora in viata noastra ca parinti. Sa nu uitam niciodata: Copiii sunt oglinda devenirii noastre.  Ca un copil sa fie un rod frumos si implinit e nevoie ca radacinile din care a pornit acest rod sa fie ele insele frumoase si implinite. Adevarata educatie se face cu fapte, iar vorbele au valoare doar daca sunt insotite de fapte care sa le intareasca.

Lucrurile sunt foarte delicate in cazul educatiei copiilor si asta dintr-un singur motiv: raporturile noastre cu ei se schimba permanent. Nu e ca o relatie sef-subaltern care in mare e aceeasi, putand fi doar mai prietenoasa sau mai tensionata. Statutul copilului e intr-o schimbare continua. Acum e bebelus, maine poimaine e mic scolar, puber, adolescent si dintr-o data il vezi adult. De la un moment la altul trebuie sa te raportezi diferit la el, pentru ca statul lui se schimba.

Orice copil e unic. Si e important pentru noi, ca parinti sa cunoastem si sa recunoastem unicitatea copilului nostru. Asta inseamna sa vedem ce este el dincolo de conventiile sociale. Pentru copil, inseamna posibilitatea de a se exprima pe sine, de a impartasi ceea ce este el cu adevarat. Inseamna siguranta ca este acceptat si iubit asa cum este.

Citeste si:  Cum sa dresezi un elefant

Meseria de parinte este o experienta unica, este o experienta care depaseste granitele stricte ale cresterii si educarii unui copil. Este un act de creatie, un act de traire intensa, un proces al devenirii in care tu evoluezi impreuna cu copilul tau. Ceea ce esti tu, se va rasfrange asupra lui si ceea ce este el, se va rasfrange asupra ta. Personalitatea si comportamentul tau il vor influenta intr-o directie sau alta. Actiunile lui vor avea ecou in sufletul tau si nimic din ceea ce face el nu va ramane fara urmari pentru tine.

 —————————————–// —————————————–

Multumesc Editurii Benefica pentru oportunitatea de a citi aceasta carte minunata si de a o prezenta pe blog.

 

 

 

 

 

Comments

comments

  • Buna, Eu sunt Ana Maria Mitrus, sunt casatorita – cu Cristi, si sunt mama – de Alexandra si Andreea. Imi place sa petrec foarte mult timp cu familia mea si sa ma implic in tot ce inseamna cresterea si educatia fetitelor. Imi place sa cos si sa mesteresc, imi place sa citesc si sa aflu lucruri noi si interesante in orice domeniu. Imi plac oamenii care au ceva de spus si de la care pot sa invat ceva. Imi plac animalele, imi place sa merg cu rolele si imi place marea. Ma bucur de viata si sunt recunoscatoare pentru tot ce am.

  • De ce miros urat copiii mici?

    Ma suna o prietena, tocmai se intorsese de la sedinta cu parintii si era foarte revoltata. Doamna invatatoare, extrem de […]

  • “Sarcina, o experienta fizica totala” – Eveniment gratuit pentru gravide

    Pe 10 februarie, incepand cu ora 18:00, va astept la un eveniment foarte interesant, organizat de Parenting ADS in cadrul […]

  • Cand viata bate filmul

    Vecina noastra are Alzheimer. Are aproape 90 de ani si plange ca un copil. De dimineata pana seara plange in […]

  • “Copiii la ecrane”. Cand? Cum? Cat? De ce? La ce?

    Un subiect interesant si o groaza de intrebari pe care ni le punem. Ii lasam pe copii la ecrane? De […]

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*
*