Modului de gândire al unui copil mic

 

1. Gândirea lui este egocentric?. Cu cât un copil este mai mic, cu atât este mai pu?in con?tient de tot ceea ce se afl? în afara experien?ei lui imediate. Spre exemplu, la început, bebelu?ii nu sunt con?tien?i de faptul c? mânu?ele ?i picioru?ele lor le apar?in, c? fac parte din corpul lor. De asemenea, ei nu realizeaz? c? obiectele exist?, chiar ?i atunci când ei nu le mai pot vedea. Gândirea egocentric? persist pe parcursul întregii perioade a primei copil?rii.

2.   Gândirea lui este dominat? de percep?ii. Copilul mic este foarte mult influen?at de ceea ce vede, aude sau experimenteaz? la un moment dat. Pentru el, „s? vad? înseamn? s? cread?”. Rareori acord? aten?ie schimb?rilor subtile dintr-o stare într-alta; mai degrab? el prive?te lucrurile ca fiind statice, ca r?mânând neschimbate. Copiii mici nu-?i folosesc experien?ele trecute ca baz? de ra?ionament ?i deduc?ie. Dac? „v?d” ceva întâmplându-se, chiar dac? este posibil s? nu mai fi v?zut niciodat? mai înainte, ei cred c? este adev?rat.

Citeste si:  Si voi va treziti uneori cu ochii umflati?

3.  Gândirea lui merge mai degrab? de la particular la particular, decât de la general la particular. Copilul mic trebuie s? creasc? pân? va în?elege c? evenimentele au o cauz? ?i c? situa?iile difer?. El nu în?elege c?, atunci când se întâmpl? ceva, într-o anumit? situa?ie, nu înseamn? c? totul va decurge la fel în orice alt? situa?ie.

4.  Gândirea lui este relativ nesociabil?. Pe m?sur? ce cresc, copiii devin tot mai con?tien?i de oamenii din jurul lor. Ei încep s? acorde mai mult? aten?ie la ceea ce spun ceilal?i ?i la modul în care gândesc. Cu toate acestea, copiii mici care, de obicei, sunt înc? foarte egocentrici, acord? foarte pu?in? aten?ie celor din jur. Ei consider c? nu trebuie s?-?i explice p?rerile în fa?a nim?nui. Dimpotriv?, ei cred c? to?i ceilal?i ar trebui s? ?tie ce gândesc ei cu privire la un lucru ?i cum au ajuns la o anumit? concluzie. ?i chiar dac? încearc? s? parcurg? înc? o dat? procesul gândirii, pentru a demonstra altcuiva cum au ajuns la o anumit? decizie, lucrul acesta li se pare extrem de dificil, dac? nu chiar imposibil. Acesta este motivul pentru care întrebarea: „De ce ai f?cut a?a?” nu are pentru un copil, aproape nici o însemn?tate. El poate s? r?spund? foarte bine cu un sincer: „Nu ?tiu”, cu „Pentru c?” sau cu o simpl? ridicare din umeri. Este nevoie de mul?i ani de interac?iune cu al?i oameni – discu?ii, argument?ri, acorduri sau dezacorduri – înainte ca un copil s? înve?e regulile de baz?, necesare unei gândiri logice.

Citeste si:  Cum s-a transformat Arena Fanilor in Arena Dusmanilor

sursa foto

Comments

comments

  • Article By :
    Buna, Eu sunt Ana Maria Mitrus, sunt casatorita – cu Cristi, si sunt mama – de Alexandra si Andreea. Imi place sa petrec foarte mult timp cu familia mea si sa ma implic in tot ce inseamna cresterea si educatia fetitelor. Imi place sa cos si sa mesteresc, imi place sa citesc si sa aflu lucruri noi si interesante in orice domeniu. Imi plac oamenii care au ceva de spus si de la care pot sa invat ceva. Imi plac animalele, imi place sa merg cu rolele si imi place marea. Ma bucur de viata si sunt recunoscatoare pentru tot ce am.

Random Posts

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*
*