meseriadeparinte-nutricia

Comments

comments

  • Article By :
    Buna, Eu sunt Ana Maria Mitrus, sunt casatorita – cu Cristi, si sunt mama - pentru Alexandra si Andreea. Imi place sa petrec foarte mult timp cu familia mea si sa ma implic in tot ce inseamna cresterea si educatia fetitelor. Imi place sa cos si sa mesteresc, imi place sa citesc si sa aflu lucruri noi si interesante in orice domeniu. Imi plac oamenii care au ceva de spus si de la care pot sa invat ceva. Imi plac animalele, imi place sa merg cu rolele si imi place marea. Ma bucur de viata si sunt recunoscatoare pentru tot ce am.

Random Posts

  • Life in plastic it’s not fantastic!

    Uneori ma sperie rapiditatea cu care se dezvolta tehnologia in prezent si mi-e greu sa inteleg faptul ca unele produse de care noi suntem dependeti, au aparut prin zona de maxim o generatie. Ne-am adaptat atat de repede la ele si le-am integrat atat de bine in viata noastra de zi cu zi incat ni se pare ca au fost cu noi dintotdeauna. Un exemplu elocvent este mobilul. Fara de care nu mai mergem nici la baie, le dam copiilor inca de la gradinita unul sa aiba la ei ca sa putem controla in permanenta ce fac, dormim cu el langa pat, ca vorba-aia: “daca se intampla ceva la noapte si ma suna cineva si eu nu aud si nu raspund”?

    Un alt exemplu este plasticul, o componenta foarte importanta a vietii noastre, fara de care chiar nu cred ca am putea sa ne descurcam. Plasticul este peste tot, in cele mai variate forme. Incepand cu banalele pungi si sticle, continuand cu ochelari de soare si terminand cu  televizoare, calculatoare si mobila. Chiar si masinile au in componenta mult plastic. Pentru ca este usor, este maleabil, este rezistent si dureaza mult.

    Plasticul este o inventie umana care nu se gaseste in natura. Stiu ca este un pleonasm dar sublinierea chiar mi s-a parut necesara. Asa ca o sa repet. Plasticul nu se gaseste in natura si nu apare de unul singur. Este nevoia de mana omului ca sa-l produca.

    Plasticul asa cum il stim noi, este toxic, cea mai controversata componenta fiind BPA-ul (bisphenol-ul). BPA se gaseste in sticlele de plastic si in ambalajele pe baza de metal, din anul 1960. BPA-ul este un hormon feminin de sinteza iar studiile de laborator au demonstrat ca expunerea animalelor la  BPA poate cauza pubertate precoce sau micsorarea organelor sexuale masculine (a se citi sterilitate). Exista studii care sustin ca expunerea oamenilor adulti la BPA nu are efecte adverse, practic acesta se elimina in cateva ore din organism. Dar nu acelasi lucru se intampla in cazul organismelor care nu au atins maturitatea si care sunt in curs de dezvoltare, respectiv copiii. Si mai ales bebelusii.

    How People Are Exposed to BPA

    General exposure to BPA at low levels comes from eating food or drinking water stored in containers that have BPA. Small children may be exposed by hand-to-mouth and direct oral (mouth) contact with materials containing BPA. Dental treatment with BPA-containing sealants also results in short-term exposure. In addition, workers who manufacture products that contain BPA can be exposed.

    How BPA Affects People’s Health

    Human health effects from BPA at low environmental exposures are unknown. BPA has been shown to affect the reproductive systems of laboratory animals. More research is needed to understand the human health effects of exposure to BPA.

    sursa: CDC Atlanta (Centers for Disease Control and Prevention)

    Pana in prezent pozitia oficiala impotriva BPA-ului este ca da, este periculos, dar expunerea la cantitati mici nu e foarte grava. FDA (US Food & Drug Administration) sustine ca la ei acest nivel minim este tinut sub control (ce se intampla la noi in tara este o enigma). Totusi, pe baza studiilor recente (articolul a fost revizuit ultima data in martie 2012), institutii importante din US (le puteti citi denumirile in citatul de mai jos), isi exprima ingrijorea fata de potentialele efecte ale BPA-ului asupra creierului, comportamentului si prostatei, la fetusi, bebelusi si copii.

     However, on the basis of results from recent studies using novel approaches to test for subtle effects, both the National Toxicology Program at the National Institutes of Health and FDA have some concern about the potential effects of BPA on the brain, behavior, and prostate gland in fetuses, infants, and young children. In cooperation with the National Toxicology Program, FDA’s National Center for Toxicological Research is carrying out in-depth studies to answer key questions and clarify uncertainties about the risks of BPA.

    sursa: pagina FDA

    In ultimii ani, varsta medie de apartie a primei menstruatii la tinerele din America, a scazut la 12 ani (dar pediatrii americani semnaleaza din ce in ce mai mutle cazuri de aparitie a mestruatiei la 8 ani) iar varsta medie la care incep sa se dezvolte sanii este de 7 ani (sursa). Tot mai multe voci acuza BPA-ul ca fiind cauza majora a cancerului de san.

    “Breast cancer is made, not born,” said Alisan Goldfarb, an assistant clinical professor at Mount Sinai School of Medicine, at a symposium presented by the Children’s Environmental Health Center in New York.

    N-as vrea ca acest articol sa devina prea stiintific. Sper ca am atins destule informatii si surse astfel incat acest subiect sa va atraga atentia asa ca nu o sa mai insist. Dar vreau doar sa subliniez care este pozitia altor tari fata de BPA si care este situatia la noi in tara.

     

    In 2012, FDA a decis ca BPA-ul nu mai poate fi folosit pentru fabricarea biberoanelor si canilor pentru copii (asta dupa ce in 2008 a declarat BPA-ul ca fiind sigur iar in 2010 a inceput sa isi exprime ingrijorarea).

    Tot in 2008 insa, Canada a fost prima tara din lume care a interzis folosirea BPA-ului in biberoanele pentru copii.

    “We have immediately taken action on bisphenol A because we believe it is our responsibility to ensure families, Canadians and our environment are not exposed to a potentially harmful chemical,” Tony Clement, the minister of health, said in a statement.

    “Our Government is acting to protect its most vulnerable citizens-newborns and infants,”said Minister Aglukkaq. “Canada is the first country to move ahead with regulations to prohibit polycarbonate baby bottles that contain bisphenol A. We want parents to feel confident that they can safely bottle-feed their newborns and infants.(sursa) 

    Frumos. Oare cand vom auzi asemenea cuvinte spuse de conducatorii nostri?

    Dar sa ne apropiem de tara noastra:

    Uniunea Europeana a scos in afara legii BPADe la mijlocul lui 2011  “biberoanele de plastic nu vor contine BPA”, a precizat John Dalli, comisarul european pentru sanatate si drepturile consumatorilor, citat de France Presse.

    In Romania, situatia plasticului toxic, este in curs de reglementare.

    Articolele din plastic importate din China sau Hong Kong eliberează substanţe toxice pentru organism, avertizează Comisia Europeană. De la 1 iulie a intrat în vigoare un regulament al UE  care  limitează masiv importul de astfel de produse din China şi Hong Kong. România le importă în continuare şi nu ştie ce va face cu cele care sunt deja pe piaţă.

    articol din iulie 2011 pe money.ro

    „În prezent, Ministerul Sănătăţii şi Autoritatea Naţională a Vămilor sunt în curs de elaborare a cadrului legal pentru implementarea dispoziţiilor regulamentului în vederea stabilirii măsurilor ce se vor aplica la punctele vamale prin care aceste produse se introduc pe teritoriul României. Menţionăm că în regulament se stabilesc clar punctele vamale unde se vor face contralele”, a declarat pentru MONEY.ro Oana Grigore, purtătorul de cuvânt al Ministerului Sănătăţii.
    Ministerul Sănătăţii a refuzat să ne spună însă cum vom gestiona problema loturilor de articole din melamina toxică din China, deja prezente pe piaţa locală.

    articol din iulie 2011 pe money.ro

     

    Cateva concluzii personale triste:

    1. Exista stocuri de produse cu BPA care au fost interzise pe majoritatea pietelor din lume. Ce credeti ca se intampla cu aceste produse? Credeti ca vor fi distruse si producatorii vor pierde sume imense? Sau vor fi vandute pe pietele sarace si needucate, unde BPA-ul nu este reglementat? Va dati seama ca ma refer si la Romania.

    2. In Romania BPA-ul si plasticul toxic nu este reglementat prin lege. Populatia nu este educata si nici avertizata despre aceasta substanta periculoasa. Plasticele ieftine sunt foarte utilizate fiind practice si la indemana. Consecintele nu le cunoaste nimeni.

    2. Asa cum spuneam la inceputul acestui articol inventiile si tehnologia se dezvolta intr-un ritm fantastic. Nu la fel de rapid se dezvolta insa studii care sa cerceteze impactul acestor inventii asupra umanitatii. Pe langa faptul ca nu multi sunt interesati si dispusi sa investeasca in cercetari de acest gen, totusi cei care o fac sunt limitati la randul lor de “stiinta”. Totul se masoara in functie de ceea ce “stiinta” a descoperit pana acum. Doar ca “stiinta” la randul ei este limitata si mai are multe de descoperit.

     

    Surse:

    http://www.hhs.gov/safety/bpa/

    http://www.realitatea.net/plasticul-din-china-e-toxic-si-a-fost-interzis-de-ue-romania-il-cumpara-in-continuare_856943.html

    http://www.romanialibera.ro/tehnologie/stiinta/plasticul-folosit-la-biberoane-contine-o-substanta-toxica-170572.html

    http://www.mnn.com/earth-matters/translating-uncle-sam/stories/bpa-is-plastic-poisoning-our-food

    http://www.fda.gov/NewsEvents/PublicHealthFocus/ucm064437.htm

    http://www.mnn.com/health/fitness-well-being/stories/linking-bpa-and-breast-cancer

    http://www.nytimes.com/2012/07/18/science/fda-bans-bpa-from-baby-bottles-and-sippy-cups.html?_r=0

     

    Comments

    comments

  • Despre vaccinuri (1) – R. Mendelsohn

    “Cea mai mare amenintare legata de bolile copilariei isi are originea in efortul periculos si ineficient facut pentru de a le preveni”

    Robert S. Mendelsohn, M.D.

    Robert S. Mendelsohn (1926 – 1988) a fost un medic pediatru american,  care si-a criticat  profesia, a criticat practica pediatrica, si in special vaccinarea. El s-a opus, de asemenea fluoridizarii apei, operatiei de bypass coronarian si  utilizarii de rutina a radiografiilor.
    Mendelsohn se considera un “eretic medical”. Intr-una din cartile sale, el a acuzat ca “tratamentele medicinii  moderne pentru boala sunt rareori eficiente si sunt adesea mai periculoase decât bolile pe care sunt concepute a le trata”, ca “în jur de 90% din  chirurgie este o pierdere de timp, energie, bani si viata”.

    Mendelsohn considera campaniile de vaccinare  un pericol social, promovat iscusit si agresiv, astfel incat simplul fapt de a te opune frizeaza nebunia. Asta daca ai puterea sa accepti ca “miracolul vaccinarii” asa cum il consideram majoritatea parintilor, este de fapt un pericol pentru viata si sanatatea copiilor nostri.

    El sustine in primul rand ca tot ce ceea ce ni se spune despre vaccinuri nu este adevarat. (nr: din punctul meu de vedere asta ar trebui sa reprezinte primul semnal de alarma, primul semn de indoiala). De asemenea, insista ca vaccinarea copilului ar trebui sa fie un drept si nu o obligatie. Doar ca in SUA, jumatate din parinti au pierdut acest drept, deoarece medicii (si nu politicienii) au solicitat legi cae forteaza parintii sa-si vaccineze copiii, ca o conditie obligatorie pentru admiterea in scoli (in paranteza fie spus, si la noi este aceeasi problema, cu diferenta ca noi suntem mintiti ca e obligatorie vaccinarea, cand  de fapt nu exista nicio reglementare legala, nici nationala si nici macar la nivelul UE. Eu personal m-am lovit de acest lucru si a trebuit sa-i fac Alexandrei un vaccin mai devreme, ca sa pot sa o inscriu la gradi. Am aflat dupa vreo 2 ani ca a fost un abuz, dar la ce-mi foloseste??)

    El sustine spre exemplu ca macar din vaccinul DTP (Diftero-Tetano-Pertussis) sa se elimine componenta pertussis, deoarece acest vaccin, care apare ca cel mai amenintator dintre toate, este atat de controversat, incat multi doctori au devenit anxiosi in momentul in care trebuie sa-l administreze, temandu-se de actiuni juridice de malpractis (intr-un proces recent din Chicago, un copil invalidat de vaccinul anti-pertussis a primit 5,5 milioane $ despagubiri).

    Concret, iata pricipalele argumente ale lui Mendelsohn contra vaccinarilor:

    1. Nu exista dovezi stiintifice convingatoare ca vaccinarea in masa a dus la eradicarea vreunei boli a copilariei. Desi este adevarat ca unele boli ale copilariei, candva foarte frecvente, au scazut in incidenta sau au disparut dupa introducerea vaccinarii in masa, nimeni nu stie de ce. Mai degraba imbunatatirea generala a conditiilor de trai poate fi motivul. Daca vaccinarile ar fi fost motivul disparitiei acestor boli in SUA, ne putem intreba de ce ele au disparut simultan si in Europa, unde vaccinarea in masa nu s-a practicat.

    2. Se crede ca vaccinul anti-poliomielita Salk a determinat oprirea epidemiei de poliomielita care a afectat copiii americani in anii 1940 si 1950. Daca este asa, de ce epidemia de poliomielita s-a oprit, de asemenea, si in Europa, unde vaccinul anti-polio nu a fost folosit extensiv ? O intrebare si mai relevanta este : de ce vaccinul cu virus Sabin este inca administrat copiilor cand dr. Jonas Salk, care a preparat primul vaccin anti-polio din lume, arata ca vaccinul cu tulpina Sabin este cel care cauzeaza in prezent cele mai multe cazuri de poliomielita la copii ? Continuarea vaccinarii fortate a copiilor cu acest vaccin este o practica medicala irationala care confirma parerea mea ca medicii repeta cu consecventa greselile.

    Situatia este identica cu incapatanarea lumii medicale de a renunta la vaccinarea anti-variolica la 3 decenii dupa disparitia bolii, cand vaccinul ramasese singura sursa de contaminare si deces prin variola. Ganditi-va la acest fapt ! Timp de 30 ani, copiii au murit din cauza vaccinului anti-variola, desi nu mai erau amenintati de boala naturala.

    3. Exista riscuri semnificative asociate cu fiecare vaccin si numeroase contraindicatii care fac ca  administrarea vaccinurilor sa fie riscanta pentru copiii dvs. Cu toate acestea, medicii le administreaza de rutina, de obicei fara sa avertizeze parintii asupra riscurilor si fara sa cerceteze initial daca respectivele vaccinuri nu sunt contraindicate pentru un anumit copil. Nici un copil n-ar trebui vaccinat fara a se investiga initial existenta unei posibile contraindicatii. Cu toate acestea, mici armate de copii stau aliniati in clinici pentru a primi injectia in brat, fara ca parintii lor sa puna vreo intrebare !

    4. In timp ce multitudinea de reactii adverse postvaccinale pe termen scurt este cunoscuta (dar rareori explicata), nimeni nu stie care sunt consecintele pe termen lung ale injectarii de  proteine straine organismului omenesc in corpul copilului dvs. Si mai socant este faptul ca nimeni nu face nici un efort coerent ca sa afle.

    5. Exista suspiciunea crescanda ca vaccinarea impotriva bolilor relativ inofensive ale copilariei este responsabila de cresterea dramatica a bolilor autoimune, crestere aparuta dupa introducerea vaccinarii in masa a copiilor.

    Bancuri Ilustrate Alinutza -vaccin

    sursa foto

    Comments

    comments

  • Adolf Hitler

    În cartea sa “La început a fost educația” psihologul Alice Miller descrie copilăria lui Hitler. După ce o citești nu poti ajunge decat la o concluzie: dacă Hitler ar fi avut cinci fii, asupra cărora să se răzbune pentru torturile ăi înșelăciunile suferite în copilărie, poate nu i-ar fi căzut victimă poporul evreu. Toate chinurile trăite odinioară se pot descărca asupra propriului copil, deoarece crima asupra sufletului propriului copil poate încă fi camuflată prin cuvinte precum educație și disciplinare.

    Analiza făcută de Alice Miller lui Hitler ne arata in mod clar cum se naște răul. Copiii mici și nevinovați se transformă în monștrii care mai târziu amenință nu numai propria familie, ci întreaga lume. Au existat si voci care au spus ca mulți copii sunt bătuți și maltratați și nu cresc să ajungă criminali în masă dar autoarea sustine ca  în toate cazurile în care victima nu a devenit mai târziu făptaș a existat o persoană devotată copilului, care astfel i-a înlesnit acestuia receptarea nedreptății ca atare. Ea numeste această persoană “martorul salvator”. Se pare ca atunci cand exista aceasta persoană, copilul are posibilitatea să compare și să observe că i se face rău și să se identifice cu un om prietenos. (Un exemplu celebru îl constituie Dostoievski, al cărui tată îl trata foarte brutal, însă a cărui mamă era caracterizată ca foarte iubitoare). Acolo unde însă acea persoană lipseste, unde orice alternativă la cruzime a fost absentă, unde nici un martor salvator nu a putut confirma percepția copilului că i se face rău, acolo copilul a fost în cel mai mare pericol de a considera tortura îndurată ca un tratament spre binele lui și de a aplica ulterior el însuși acea tortură altor oameni fără cele mai mici scrupule. Acel copil transforma ipocrizia într-o ideologie.

    Adolf Hitler a invățat în casa părintească să considere bătăile și umilințele ca necesare și juste, iar mai târziu, ca adult, a acționat la fel, pretinzând că trebuie să salveze Germania prin uciderea evreilor. La fel și-au ideologizat și alți dictatori actele de răzbunare: Stalin “trebuia” să elibereze Rusia de “cosmopoliții” subversivi, Napoleon trebuia să întemeieze cu orice preț Marea Națiune, iar Milosevic “trebuia” să făurească Serbia Mare. Orbirea societății față de aceste mecanisme face ca războaiele să fie încă posibile, deoarece cauzele lor rămân necunoscute.

    Deși probabil toți istoricii, cel puțin în Germania, știu că Frederic cel Mare a fost umilit și chinuit de tatăl lui, nu existș nici o analiză care să trateze legătura dintre aceste maltratări ale unui copil sensibil și războaiele de cucerire ulterioare pe care monarhul luminat s-a simțit constrans să le ducă.

    Această temă este incă supusă unui tabu. De cand există omenirea se repetă același spectacol: bărbații pleacă la război, femeile ii aclamă și puțini sunt cei care se intreabă ce s-a intamplat inainte de aclamări. Războaiele de cucerire sunt mereu camuflate ca acțiuni de apărare sau se invocă o misiune sfantă. Abia cand vom intelege cum se naște răul și cum noi il trezim la viață in copii, abia atunci nu ne vom mai afla neputincioși la discreția lui.

     

    Comments

    comments

  • Scenariile de viata

    Libertatea  ne confera puterea de a pune in aplicare planurile proprii,  iar puterea ne confera libertatea de a interveni in planurile altora.

    Asa cum spuneam, aproape fiecare om hotaraste in copilaria mica felul in care isi va trai viata, iar acesta decizie, pe care-o poarta in minte tot timpul, se numeste scenariu de viata. Comportamentele de insemnatate redusa sunt dictate de ratiune, insa hotararile sale importante au fost déjà luate: cu ce fel de persoana se va casatori, cati copii va avea, in ce fel de pat va muri si cine ii va sta aproape in acele clipe. Poate nu e ceea ce isi doreste dar e ceea ce ales.

    Putin inspaimantator, nu? Dupa ce am aflat de aceasta teorie a scenariilor de viata, am inceput sa analizez ce as fi putut sa hotarasc eu in copilaria mica. Din pacate nu-mi aduc aminte nimic, e blank total. Dar imi aduc aminte ca pe masura ce cresteam (in special in adolescenta), am inceput sa imi doresc lucruri  care din fericire s-au implinit. Sper din tot sufletul ca mi-am ales un scenariu frumos, dar probabil ca nu o sa aflu decat la sfarsit, cand o sa-mi fac bilantul :).

    Trecand la ce ne intereseaza pe noi, si anume “meseria de parinte” mi se pare un pic infricosator faptul ca “scenariul de viata este un plan in desfasurare, elaborat in copilaria mica, sub influenta  presiunii exercitata de parinti.

    Scenariul este forta psihologica ce impinge o persoana spre destinul ei, indiferent daca ea se impotriveste sau afirma ca actioneaza in virtutea liberului arbitru. Pentru un scenariu de viata sunt necesare (printre altele):

    –          directive din partea parintilor (Programarea parentala)

    –          o hotarare luata in copilarie

    –          dorinta de a obtine succesul sau esecul

    In copilarie, cand debuteaza, scenariul are putini actori: copilul, parintii si fratii sau surorile. Dar pe masura ce copilul creste, si in special in adolescenta cand cunoaste tot mai multi oameni,  acestui scenariu i se adauga tot mai multe personaje care isi vor juca rolurile prestabilite (iar acestea isi vor accepta rolurile  fiindca si ele joaca déjà un anumit rol in propriile scenariii). In acest moment individul isi rescrie scenariul pentru a -l adapta la noul saumediu de viata, dar intriga ramane in esenta aceeasi (poate doar actiunea devine putin diferita).

    Toate scenariile contin roluri de “invingatori” sau “invinsi” si definesc in mod specific ce presupune fiecare rol. Dar ce inseamna sa fii invingator sau invins? Invingatori sunt cei care reuseste in ceea ce afirma ca va face. Invinsul este cel care nu realizeaza ce si-a propus. Spre exemplu: “am sa termin facultatea si o sa-mi iau diploma”. Daca individul reuseste acest lucru, este un invingator indiferent de nota cu carea a terminat sau cea de la licenta. Daca in schimb isi propune; “Am sa termin facultatea cu 10” si o termina ca 9.50, el este un invins, chiar daca a terminat primul.

     

    Iata ce spune Alfred Adler, referitor la “destin”:

    ‘Cand cunosc obiectivul unei persoane, stiu in linii mari ce se va intampla.  Sunt in masura sa asez in ordinea cuvenita fiecare dintre actiunile succesive intreprinse. Trebuie sa tinem minte ca persoana aflata sub observatie n-ar sti ce sa faca cu sine daca n-ar fi orientata spre un anumit tel care-i stabileste cursul vietii. Planul de viata ramane in insonstient asfel incat o persoana poate crede ca se afla sub influenta soartei implacabile si nu a unui plan indelung cumpanit pentru care doar el este raspunzator. Un asemenea om isi incheie socotelile  si se impaca cu viata construind una sau mai multe propozitii de genul: Daca circumstantele ar fi fost diferite…”.

    Comments

    comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*
*